Roman 
 
                             

29 , -  

Counters
Rambler's Top100



..

. @Mail.ru
''Nu mai este vorba de a apăra un anumit proiect geopolitic, ci de a apara pur si simplu omul|05.01.2009 5 2010, 17:25


Călin Mihaescu: nu mai este vorba de a apăra un anumit proiect geopolitic, ci de a apara pur si simplu omul

Interviu cu Călin MIHĂESCU, editor şi iniţiator al Mişcării Eurasia în România

Octavian RACU: Unde se află în prezent, din punct de vedere geopolitic, România. A reuşit să-şi găsească propria sa identitate?

Călin MIHĂESCU: În momentul de faţă, România se află în aşa-numita Noua Europă, adică un pion pe graniţa atlantismului cu Rusia, sacrificabil, dispensabil. Cred ca este o postură periculoasă. Suntem o ţară care aproape nu mai are o politică externă independentă, aşa că acum ne aflăm acolo unde dictează stăpânii.

O.R: Oare nu este aceasta soarta tuturor naţiunilor mici?

C.M.: Nu suntem o naţiune mică. Suntem aproape 30 de milioane de români în zona vechiului areal tracic. Acest lucru ne face implicit centrul de greutate al unei zone mai largi decât graniţele României. Suntem urmaşii Romei şi urmaşii celui mai numeros popor după indieni din antichitate, tracii. Suntem o naţiune mijlocie, nu mică, iar specificul geografic, demografia, cultura, bogăţiile naturale ale României pot uşor să ne pună în situaţia de a fi lider regional în toata zona Sud-Estului european. Depinde doar de noi dacă ne comportam ca o naţiune mica sau ca o naţiune cu o misiune cel puţin regională. Însă rolul geopolitic pe care îl avem acum, de graniţă a atlantismului, ne taie şansele de a juca un rol important.

Read more...
Schimbarea continuă sau victoria marei revoluţii postmoderne| 29.12.2009 29 2009, 17:14


Schimbarea continuă sau victoria marei revoluţii postmoderne

Octavian Racu

Am putea îndrăzni să spunem că prima revoluţie colorată a fost marea revoluţie franceză din 1789, revoluţie care, spulberând fundamentele societăţii tradiţionale, a instaurat dictatul roşu şi s-a pornit să exporte marea schimbare în întreaga Europă şi dincolo de hotarele ei.

Mai târziu, istoria a demonstrat ce fel de schimbare a adus acest val revoluţionar: inversarea valorilor şi înlocuirea principiului aristocratic cu principiul dominaţiei nemerniciei şi a banului. Toată această orgie istorică se petrecea sub patronatul, vorba marelui Petre Ţuţea, celor trei curve metafizice: Libertatea, egalitatea şi fraternitatea. Eminescu aduce şi el laude la adresa triadei revoluţionare: Libertatea e libertatea de a exploata, egalitatea e egalitatea de a deveni tiran ca şi vecinul meu, fraternitatea un moft ilustrat prin ghilotină.

Read more...
ROMÂNIA, MATERIE PRIMĂ PENTRU OCCIDENT | 29.12.2009 29 2009, 17:02


ROMÂNIA, MATERIE PRIMĂ PENTRU OCCIDENT

Maria Dimineţ

Românii şi-a spus cuvântul prin voturile sale, iar acesta este cel mai bun mesaj către Rusia sau către orice altă ţară. (Daniel Nelson, expert în relaţii internaţionale) Bătălia pentru fotoliul de preşedinte al României a luat sfârşit, cel puţin pentru următorii cinci ani. Statul român a reuşit să formeze un nou Guvern, iar FMI îl va răsplăti pentru această performanţă cu un împrumut de 2,3 miliarde de euro. Evident, în culise, se vor ţese în continuare intrigi, pentru că unii trebuie să se revanşeze, iar alţii să se răzbune. Protipendada politică a depus eforturi, în decursul campaniei electorale, să demonstreze cine dintre candidaţii la preşedinţie este mai diplomat, mai corupt şi mai capabil să scoată România din criză politică şi financiară. Traian Băsescu şi Mircea Geoană au arătat că ideea interesului naţional, la care frecvent au făcut recurs, nu are decât statut de discurs electoral. Ambii au dus o luptă acerbă exclusiv pentru puterea politică, exact aşa cum au făcut-o şi predecesorii lor. Incapacitatea elitei politice de a negocia şi de a face concesii în momente de criză a demonstrat că problemele cetăţenilor români, deocamdată, nu se află pe ordinea de zi a politicii româneşti. Din 1990, în România ( similar altor ţări din Europa de Sud-Est) liderii politici s-au bătut nu pentru materializarea interesului naţional. Prioritatea a fost acordată, aproape de fiecare dată, scopurilor personale şi de clan. Iar SUA şi Rusia, care au răstignit România după cel de al doilea Război Mondial, au dictat regulile de joc pe arena politică românească. În tot acest răstimp, politicienii români au fost marionetele liderilor de la Casă Albă, sau Kremlin. S-au deosebit, unul de celălalt, nu prin competenţă sau patriotism, ci prin nivelul de loialitate pro rus sau pro american. Potrivit expertului în relaţii internaţionale, Daniel Nelson, problema României este că, în ultimii ani, nimeni nu a ştiut deţine controlul, nimeni nu a ştiut la ce număr de telefon să sune, nimeni nu a cunoscut pasul următor"

Read more...
Liberalismul - unul din cele mai mari pericole pentru omenire/Alexandr Dughin 22 2008, 00:28


Liberalismul - unul din cele mai mari pericole pentru omenire

de Alexandr Dughin

Pentru a nţelege esenţa liberalismului, trebuie să conştientizăm că apariţia acestuia nu este deloc ntmplătoare. Apariţia lui n istoria ideologiilor politice şi economice a avut loc sub influenţa unor procese fundamentale pentru ntreaga civilizaţie occidentală.

Liberalismul nu este doar o parte a acestei civilizaţii, dar şi cea mai pură şi rafinată expresie a acesteia şi rezultatul ei. Această observaţie principială are nevoie de o definire exactă a noţiunii de liberalism: Liberalismul este o filozofie şi ideologie politică şi economică care ntruchipează principalele linii de forţă a epocii moderne

- nţelegerea omului ca măsură a tuturor lucrurilor;

- credinţa n sacralitatea proprietăţii private;

- afirmarea egalităţii şanselor n calitate de lege fundamentală a societăţii

- credinţa n esenţă contractuala a tuturor instituţiilor sociale şi politice, inclusiv a statului;

- lichidarea tuturor autorităţilor de stat, religioase şi sociale care pretind că ar deţine un adevăr atotobligatoriu;

- Crearea societăţii civile fără diferenţe sociale, naţionale şi religioase n locul statelor tradiţionale;

- Supremaţia relaţiilor de piaţă asupra tuturor formelor politice; (teza economia - este soarta)

- Credinţa ca şi cale istorică a popoarelor şi statelor occidentale, este un model universal al dezvoltării şi progresului ntregii omeniri, care n mod operativ şi obligatoriu trebuie preluat drept etalon de către toate popoarele lumii.

Libertatea de

Toate principiile filozofiei liberalismului şi chiar denumirea acestuia se bazează pe teza libertăţii - liberty. n acelaşi timp, filozofii-liberali (in special J. Stuart Meall) evidenţiază că libertatea pentru care ei pledează este una negaţionistă. Mai mult dect att, ei deosebesc libertatea de ceva, de libertatea pentru ceva, propunnd utilizarea diferenţiată a celor doi termeni din limba engleza freedom şi liberty. Anume de la liberty şi provine denumirea de liberalism, adică libertatea de ceva. Anume pentru ea si lupta liberalii, anume pe ea şi insistă. n ceea ce priveşte libertatea pentru ceva adică sensul şi scopurile ei, aici liberalii trec cu tăcerea, considernd că fiecare individ va putea să aleagă modul n care va aplica propria libertatea - sau n general să refuze orice aplicare. Această problemă ţine strict de sfera privatului, nu se discută şi nu constituie o valoare politică sau ideologică. Libertatea de ceva dimpotrivă, este descrisă foarte amănunţit şi are un caracter dogmatic.

Read more...
Noul nomos al Pamantului/Carl Schmitt 21 2008, 23:19


Noul nomos al Pamantului

de Carl Schmitt

Este vorba de nomosul Pamantului. Acest lucru ar insemna ca eu privesc pamantul in calitatea de corp ceresc, pe care noi locuim, ca un tot intreg, ca un glob pe care doresc sa gasesc delimitarile globale si ordinea lor. Cuvantul grecesc nomos, pe care il voi utiliza pentru desemnarea acestor delimitari si unei ordini primordiale, provine de la verbul Nemein.

Nemein este apropiat cuvantului german Nehmen (a lua). Asadar cuvantul nomos inseamna a lua, a ocupa. In afara de aceasta el desemneaza impartirea si delimitarea celor ocupate (ceea ce a fost luat), in al treilea rand: utilizarea, prelucrarea si exploatarea celor primite in urma delimitarilor: producerea si consumul. Ocuparea, delimitarea, utilizarea sunt protoevenimentele ale istoriei umanitatii, trei acte ai unei drame primordiale. Fiecare din aceaste trei acte are propria sa structura si propria metoda. De exemplu, impartirii urmeaza masurarea, calcularea si cantarirea a ceea ce urmeaza sa fie impartit. Cuvintele prorocilor: calculat, cantarit, impartit mene, tekel, uparsin in capitolul 5 al cartii prorocului Daniil din Vechiul Testament se refera la al doilea act al dramei din 3 acte: nomosul pamantului.

Intotdeauna a existat un anumit nomos al Pamantului. In toate timpurile oamenii imparteau si prelucrau pamantul. Dar pana in epoca marelor descoperiri geogafice, adica pana in secolul XVI, oamenii nu aveau o viziune globala asupra corpului ceresc pe care locuiau. Intradevar, existau imagini mitice ale Cerului si Pamantului, ale apelor si al uscatului, dar pamantul nu era inca conceput ca un glob si oamenii nu se aventurau sa strabata oceane. Lumea lor se limita la tarmul locuit. Fiecare popor se considera centrul Pamantuluiu, iar propria regiune de dominatie, o vatra a pacii in afara careia domnea razboiul, barbarismul si haosul. Acest lucru insemna practic ca ei puteau sa se miste, sa ocupe, sa prade pana in momentul in care gaseau o frontiera. Atunc, ei isi construiau un val de granita, limes, zid, sau considerau coloanele lui Hercules si oceanul- marginea lumii. Pamantul locuit in greaca oicumenoi devine doar propriul imperiu. Acesta a fost nomosul Pamantului in prima etapa, cand oamenii nu aveau o viziune globala asupra pamantului si cand marele oceane nu erau accesibile pentru marea parte ai umanitatii.

Read more...
Politica ca manifestare a sacrului (III)/Alexandr Dughin 21 2008, 23:02


Politica ca manifestare a sacrului (III)

de Alexandr Dughin (Filosofia Politicii, 2004)

mpăraţii sacri n tradiţia chineză

n tradiţia chineză exista o linie dezvoltată a mpăraţilor-preoţi. O importanţă religioasă semnificativă o avea faptul că regele-preot nu trebuia să conducă. Funcţia acestuia se rezuma la făptuirea nefăptuirii. Regele preot nu conducea, el pur şi simplu exista. Şi simplul fapt că exista, oferă acestuia putere subcerească, lumină şi viaţă, deoarece mpăratul ndeplinea o funcţie spirituală profundă, transmiţnd tuturor făpturilor lumina tainică a existenţei.

n China exista o forma clasică pentru o curte imperială Ming Tang. n dependenţă de anotimp, mpăratul se muta dintr-o aripă a palatului n alta. Trei luni locuia n partea de vară, trei n cea de toamnă etc. Trecerea dintr-o parte n alta era nsoţită de alai, şi obiceiuri pline de simboluri. Mutarea acestuia corespundea mişcării soarelui. Regele-preot (mpăratul) corespundea principiului solar şi aflarea acestuia n palatul sacru, mişcarea sezonieră a acestuia, era o condiţie necesară pentru funcţionarea normală a statului.

Funcţia ontologică supremă a puterii sacre

n societatea sacră, figura regelui-preot este nsăşi sensul şi scopul puterii, cununa ierarhiei sociale, fundamentul sistemului juridic, limita superioară a identificării colective. Tot acesta era şi izvorul legitimităţii violenţei şi nucleul sistemului de valori. Regele-preot era forma supremă a exprimării Politicului n sens filosofic şi ontologic. Regele preot nu avea nici un fel de funcţie n afară de simpla sa existenţă. Nu a face ceva, a construi statul, a avea grijă de cetăţeni toate acestea sunt secundare n comparaţie cu sarcina mistică pe care o rezolva regelele-preot prin existenţa sa. Anume la această sarcină ontologică se rezuma ntregul sens al sistemului politic al societăţii.

Este nevoie de subliniat ncă o dată că figura regelui-preot era principial deosebită şi de casta preoţilor, şi de casta regală. mpăratul sfnt nu este un rege, n sensul n care l nţelegem noi.

n sistemul umanismului maxim sunt posibile trei etape antropologice: neomul (cel care ncă nu a nceput să-şi realizeze potenţialul său ontologic), omul (cel care şi realizează potenţialul său la un moment dat) şi supraomul (cel care şi-a ndeplinit potenţialul), regele-preot aparţine celei de a treia etapă, care a trecut n planul divin, n dimensiunea angelică a existenţei.

Figurii regelui-preot i poate fi aplicat sistemul ontologic concentric, holistic: regele-preot este centrul, n jurul căruia este construită o periferie, acel ntreg componentele căruia sunt părţile separate ale Politicului.

Reprezentarea castelor regilor-preoţi se referă doar la trecutul mitic, păstrndu-se doar n formă rudimentară, ca un motiv nostalgic după deplinătatea politicii sacre pierdute. Societatea condusă de un rege-preot este descrisă n fragmentele legate de tărmurile fermecate: ţara subterană ambala n budhism, regatul prezbiterului Ioan, Belovodie (tărmul mitic al lipovenilor).

n realitatea istorică a societăţilor cunoscute nouă, această funcţie ontologică superioară se divide n două componente separate: preot şi regi.

Read more...
Politica ca manifestare a sacrului (II)/Alexandr Dughin 21 2008, 22:42


Politica ca manifestare a sacrului (II)

de Alexandr Dughin (Filosofia Politicii, 2004)

Holismul

Atitudinea sacrală faţă de lume se bazează pe holism. Holismul este o viziune potrivit căreia ntregul este mai important ca particularul.

Concepţia holismului se bazează pe ideea că ntregul este mai superior dect privatul. El nu se formează din combinarea fragmentelor. ntregul apare spontant şi sincronic, iar n părţi mai mici aceasta se dezintegrează mai trziu. ntregul (n sensul holistic) poate fi divizat n părţi, odată ce aceste părţi sunt mpreunate, acestea nu pot să compună un ntreg.

Principiul fundamental al holismului constă n privirea realităţii ca pe un organism, nu un mecanism. Dacă vom desface un mecanism, iar apoi l vom asambla la loc acesta va funcţiona la fel. Dacă vom desface n bucăţi o fiinţă vie, restabilirea acesteia n forma iniţială nu va fi posibilă. Viziunea mecanicistă asupra lumii, viziune asupra lumii, asupra omului n calitate lor de maşină este un atomism, o antiteză holismului.

Politicul n societatea sacrală nu se construieşte din atomi (elemente) n diverse configuraţii. Dimpotrivă, unitatea preexistentă, valoarea superioară, ideea absolută dictează periferiei, părţilor separate, modul n care acestea ar trebui să se unească ntr-o formă sau alta.

Castele ca manifestare a sacrului

Tradiţia hindusă descrie foarte amănunţit castele. Preoţii se numesc brahmani, soldaţii kshatrii.

n hinduism se afirmă că brahmanii sunt o castă superioară, iar kshatri urmează pe aceştia. Un lucru firesc, deoarece brahmanii au de a face cu lumea nevăzută, iar kshatrii cu lumea văzută. n societatea tradiţională hindusă nevăzutul era considerat ceva superior celui văzut, de aici şi provine o astfel de subordonare.

Din timpuri imemorabile pnă n prezent societatea indiană se construia anume n baza unui asemenea sistem de caste.

Read more...
Originile national-bolsevismului rus/Christian Bouchet 21 2008, 22:15


Originile national-bolsevismului rus

de Christian Bouchet

Dacă n prezent n Franţa sunt disponibile o serie de lucrări de referinţă care ne permit să nţelegem esenţa naţional-bolşevismului german, cu totul diferit este cazul naţional-bolşevismului rus, de existenţa căruia aflăm abia acum. O sursă de informare importantă despre acesta reprezintă lucrările autorului rus Mihail Agursky, deşi vădit ostil faţă de occident, totuşi reprezintă o importantă sursă de informaţii care predispune spre meditaţie. Teza autorulul, care a fost inspirat de lucrarea lui Ortega y Gasset Revolta maselor, constă n ideea că socialismul marxist, care este o componentă a bolşevismului rus, este doar un camuflaj istoric pentru adevăratele procese geopolitice şi istorice. n opinia lui Agursky, Lenin a practicat un limbaj dublu: scrierile sale marxiste, ar trebui considerate doar ca nişte lucrări pentru publicul larg, el nsuşi, de fapt, plasndu-se pe linia lui Alexandr Herzen care a respins valorile occidentale şi a promovat ideea invaziei Europei de vest de către slavi. Incă la nceputul secolului, Lenin şi bolşevicii şi-au propus drept scop impunerea dominaţiei Rusiei şi a ruşilor prin intermediul revoluţiei mondiale. Din acest punct de vedere, naţional-bolşevismul rus este o ideologie naţionalistă, care legitimează sistemul politic sovietic din punct de vedere naţionalist şi nu din punct de vedere Marxist. National - bolşevismul, ncearcă să impună dominaţiai Imperiului rus cimentat de ideologia comunistă.

Examinnd perioada din 1870 pnă n noiembrie 1927 (data n care Stalin devine lider n cadrul celui de al 15-Congres al Partidului Comunist), lucrarea lui Agursky prezintă succesiv diferite faţete ale naţional-bolşevismului rus: contribuţia partidelor revoluţionare non-marxiste, relaţiile sale cu proto-fasciştii din Uniunea Poporului Rus, fracţiunea ultrabolşevică Inainte!, influenţele futuriste, importanţa intelectualilor evrei n formarea naţional-bolşevismului, şi Smenovehismul.

Read more...
Politica ca manifestare a sacrului (I)/Alexandr Dughin 21 2008, 21:59


Politica ca manifestare a sacrului (I)

de Alexandr Dughin (Filosofia Politicii, 2004)

Definirea sacrului

Societatea tradiţională a fost fundamentată pe principiul potrivit căruia totul n lume este sacru.

n traducere exactă, sacru ar fi echivalent cu sfnt, dar n limba noastră cuvntul sfnt se referă mai mult la Biserică şi religie, iată de ce n limbaj ştiinţific vom utiliza noţiunea de sacru.

Prin definiţie, sacrul este cu mult mai general dect religiosul. Dimensiunea sacrală poate fi regăsită şi la obiectele care se află n afara competenţelor religiei sau dogmaticii: procesele sociale şi politice, anumite trăiri interioare, care pot să fie atribuite intuiţiei sentimentului sacrului.

Sacralitatea se caracterizează prin viziuni specifice asupra lumii, n care orice obiect, orice lucru este privit ca un chip, simbol, ca un nod energetic, ca o forţă. Această măsurare ai realităţii trezeşte n sufletul omului nişte sentimente profunde de la uimire pnă la groază. Cnd omul se ciocneşte cu lucruri grandioase, globale (iar n societaţile tradiţionale acest lucru se ntmplă destul de des), el retrăieşte un sentiment de sacru.

Trăirea sacrului este o stare fundamentală, care se deschide omului chiar şi ntre lucruri obişnuite. Pentru a experimenta sentimentul de sacru, este nevoie de a imagina astfel de lucruri cum sunt moartea sau o crimă oribilă, sau dimpotrivă o victorie n luptă, o bucurie spontană atotcuprinzătoare. Sacralitatea este ceea, faţă de ce omul manifestă sentimente tensionate, fără o orientare anumită ai acestora. Sacrul aduce cu sine n acelaşi timp şi groază, şi fericire, sentimentul de adncime şi nălţime. Sacrul este ceea ce se opune experienţei cotidiene, care l dizolvă, l face palid, plat pnă la insuportabilitate.

Read more...
Definiţia legionarului nebun/Ion Coja 21 2008, 21:17


Ion Coja

Definiţia legionarului nebun

Scriu aceste rnduri după ce am predat la tipar cartea de faţă, n ediţie nouă, mult mbunătăţită, n ediţie nouă, mult mbunătăţită (sper!) şi definitivă. Pe neaşteptate, n mintea mea s-a ales concluzia finală, pe care nici n-o aşteptam, nici nu ştiam că lipseşte din carte. Astfel că abia acum trag linie şi fac socoteala de pe urmă, adică fac public gndul cu care nchei nu numai scrierea şi alcătuirea acestei cărţi, ale cărei pagini cele mai frumoase nici măcar nu-mi aparţin, ci nchei şi cercetarea fenomenului legionar, cercetare deloc sistematică ori programată, ci ncepută din pură ntmplare, n momentul n care, după ce l-am ocolit o vreme, l-am cunoscut pe Petre Ţuţea şi m-am ndrăgostit de el, att de tare nct i-am putut pune orice ntrebare, orict de incomodă şi de delicată, asupra trecutului său legionar, asupra camarazilor săi.

Poate că ar fi fost mai bine ca aceste rnduri să figureze acolo unde le era locul natural, la sfrşitul cărţii, loc impus de cronologia faptelor. Căci, cum spuneam, abia deunăzi mi-am dat seama că pot şi e nevoie să dau o definiţie legionarului, şi nu oricare definiţie, ci definiţia din care să se poată nţelege lucrul cel mai frapant şi de nenţeles pnă acum: logica, motivaţia celor care au creat n jurul legionarilor diversiunea cea mai amplă şi mai aprig susţinută din toată istoria neamului romnesc. Diversiunea, adică minciuna şi crima de proporţii fără egal, căreia legionarii i sunt victimă statornică de (aproape) trei sferturi de veac. De ce oare au strnit legionarii atta ură din partea celor care i-au prigonit şi ncă i-ar mai prigoni? Şi cine sunt cei pe care legionarii i-au supărat aşa de tare şi, repet, cu ce oare i-au supărat de le-au provocat ura cea mai nempăcată cunoscută n istoria noastră. De ce atta ură? se ntreba Nicolae Iorga, cu nţelesul de ce atta ură mpotriva noastră, a romnilor? Şi cu subnţelesul de ce atta ură pe care noi nu am provocat-o nicicum prin faptele noastre?! La fel mă ntreb şi eu: de ce atta ură mpotriva legionarilor?

Read more...
...
19 2008, 17:00
Geopolitica Rusiei post-sovietice | Vladimir ALEXE
19 2008, 16:54
Dugin | Despre Lucratorul lui Ernst Jnger
19 2008, 16:49
MARELE RĂZBOI AL CONTINENTELOR. Partea III | Aleksandr Dughin
19 2008, 16:44
MARELE RĂZBOI AL CONTINENTELOR. PARTEA II | Aleksandr Dughin
19 2008, 16:38
MARELE RĂZBOI AL CONTINENTELOR .Partea I | de Aleksandr Dughin