14 , -  




FAQ







-




















Eurasian Movement (English)



.. " "" -


.. " "

>>
>>
>>
>>
>>
>>
>>
(.) | mp3
.

(- mp3, . 1 )
:
- -
- -

--
[ ]
[ ]
[ -]
[ ]
[ ]
- [ ]
[ ]
[ ]
? []
[ ]
.. >>
>>
>>
>>
>>
" "
, 125375, , , 7, 4, 605, (. )
:
+7(495) 926-68-11
- , , , , CD, DVD, VHS , , "" .
E-mail:
  • " "
    -:
    +7(495) 926-68-11
  • - " "
  • . ()

  • [ ]

  • .
    : 117216, / 9, ..

    " "




  •    width=

      width=

    - width=
    Rambler's Top100



    ..

    -
    evrazia - lj-community
    -
    -




    (VIII )

    ( )

    ( )

    ( )

    . @Mail.ru
    MARELE RĂZBOI AL CONTINENTELOR .Partea I | de Aleksandr Dughin 

    Aleksandr Dughin

    MARELE RĂZBOI AL CONTINENTELOR .Partea I

    PARTEA I NAINTE DE 1945

    1. Geopolitica şi forţele secrete ale istoriei

    Modelele conspiraţiei sunt extrem de variate. Sub acest aspect, cu siguranţă, conceptul de conspiraţie iudeo-masonică, att de răspndită astăzi n cele mai diverse cercuri capătă popularitate. n principiu, această teorie merită cel mai aprofundat studiu şi trebuie să recunoaştem că nu avem o analiză completă şi ştiinţifică pe această temă, n ciuda sutelor şi miilor de lucrări care ori au elogiat-o, ori au defăimat-o.

    Dar n lucrarea de faţă va trebui să examinăm un model conspirologic total diferit, bazat pe un sistem de coordinate distincte faţă de versiunea iudaic-masonică. Vom ncerca să descriem n mare conspiraţia mondială a celor două forţe oculte opuse a căror opoziţie şi luptă secretă au predeterminat logica istoriei lumii. n opinia noastră, aceste forţe sunt mai mult caracterizate, nu att ca fiind naţionaliste şi nici nu apaţin unei organizaţii secrete masonice sau paramasonice; orientarea lor geopolitică este una datorată divergenţelor radicale. Ct despre explicarea secretului final al acestor forţe contrare, suntem nclinaţi să-l descoperim n diferenţa dintre două alternative şi dintre proiecte care se exclud reciproc; stă mai presus de diferenţele naţionale, politice, ideologice şi religioase şi uneşte ntr-un singur grup oameni cu opinii şi credinţe contrare. Modelul nostru este modelul conspiraţiei geopolitice.

    2. Bazele geopoliticii

    Să ne amintim axiomele de bază ale geopoliticii o ştiinţă care a fost denumită politică geografică şi a cărei alcătuire este datorată expertului politic şi omului de ştiinţă Halford Mackinder (1861-1947). Termenul de geopolitică a fost folosit pentru prima dată de suedezul Rudolf Kjellen (1864-1922) şi apoi introdus n limba germană de Karl Haushofer (1869-1946).

    Totuşi, părintele geopoliticii rămne Mackinder, al cărui model fundamental a stat la baza tuturor studiilor geopolitice ulterioare. Meritul lui Mackinder constă n faptul că a reuşit să contureze şi să nţeleagă legile clare, obiective ale istoriei politice, geografice şi economice ale omenirii. Dacă termenul geopolitică a apărut relativ recent, substanţa lui are o istorie milenară. Esenţa doctrinei geopolitice poate fi schiţată n cteva principii. n istoria lumii există două tendinţe opuse, ntr-o perpetuă competiţie pentru asimilarea de pămnt şi spaţiu linia de acces către calea terestră şi linia de acces maritimă. n funcţie de ce tendinţă urmează (cea terestră sau cea maritimă), statele, popoarele, naţiunile, conştiinţa lor istorică, political or internă şi externă, psihologia lor, viziunea lor asupra lumii sunt conturate conform unor reguli foarte stricte.



    Dndu-i un asemenea nţeles, este foarte uşor să vorbim despre viziunea globală asupra spaţiului terestru, continental sau chiar despre stepă (stepa este pămnt n nţelesul său pur, ideal) şi despre viziunea mondială asupra spaţiului maritim, insular, oceanic sau acvatic. (Notăm n treacăt că primele indicii ale unei căi de acces similare pot fi găsite n lucrările unor slavofili ruşi ca Khomyakov şi Kiryevsky). n antichitate puterile maritime care au devenit simboluri istorice ale civilizaţiei acvatice au fost Fenicia şi Cartagina. Imperiul terestru, opus Cartaginei a fost Roma. Războaiele pumice sunt definiţia perfectă a ceea ce nseamnă opoziţia dintre civilizaţia maritimă şi civilizaţia terestră. n perioada modernă şi n istoria recentă Anglia a devenit polul insular şi maritim, stăpna mărilor iar mai trziu, America-insula gigant continent. Anglia, ca şi Fenicia antică s-a angajat ndeosebi n comerţul maritime şi n colonizarea de coastă, acesta fiind instrumentul de bază al dominaţiei sale. Geopolitica de tip fenician-anglo-saxon a generat un model de civilizaţie special, mercantil-capitalist-de piaţă, ntlnit n primul rnd n interesele economice şi materiale şi n principiile liberalismului economic. Aşadar, n ciuda tuturor variaţiilor istorice posibile, civilizaţia maritimă face ntotdeauna referire la superioritatea economiei n faţa politicului. Contrar modelului fenician, Roma a reprezentat o mostră de structură războinică, hegemonică, bazată pe control administrativ şi religiozitate civilă, cu principiul politica deasupra economiei. Roma este un exemplu de imperiu non-maritim, terestru, pur continental, care a invadat adnc continental şi a asimilat popoarele supuse, romaniznd imediat după cucerire. n istoria modernă rencarnarea puterii terestre a fost Imperiul Rus şi, de asemenea imperiul central-european: Austria şi Germania. Rusia-Germania-Austria sunt simbolurile esenţiale ale geopoliticii terestre n Epoca Modernă. Mackinder a demonstrat clar că n ultimele secole atitudine maritimă nseamnă atlantism, iar n zilele noastre, puterile maritime, mai presus de toate sunt Anglia şi America, ţări anglo-saxone. mpotriva atlantismului care ntruchipează superioritatea individualismului, liberalismul economic şi a democraţiei de tip protestant, stă eurasismul, care necesită n mod obligatoriu autoritate, ierarhie şi stabiliment comunitar al principiilor naţional-statale mai presus de interesele banale umane, individualiste şi economice. Atitudinea eurasistă exprimată clar este tipică Rusiei şi Germaniei, cele două puteri continentale ale căror viziuni geopolitice şi economice sunt complet contrare celor ale Angliei şi Statelor Unite, atlantiştilor.

    3. Conspiraţia atlantică

    Mackinder, ca un englez şi atlantist a conştientizat ncă de la sfrşitul secolului XX pericolul unei consolidări eurasatice şi, n mod special, pericolul unei alianţe ntre Rusia, Germania şi Japonia (el considera Japonia ca fiind o putere esenţială). n principiile lui Mackinder descoperi ideologia clar formulată şi minuţios descrisă a atlantismului desăvrşit şi absolutizat, ale cărui doctrine stau la baza strategiei geopolitice anglo-saxone din sec XX.

    Pornind de aici, putem defini esenţa informaţiei, spionajului militar, grupului de interese politice orientat către Anglia şi SUA ca fiind ideologia atlantică, ideologia Noii Cartagine aceea care este comună tuturor agenţilor de influenţă, tuturor organizaţiilor secrete, oculte, tuturor lojelor şi cluburilor semi-nchise care au deservit şi ncă deservesc ideilor anglo-saxone ale secolului XX, penetrnd reţeaua puterilor continental eurasiatice. Fireşte că de aceasta sunt preocupate n primul rnd serviciile recunoscute engleze şi americane (n special CIA), care nu sunt simple santinele ale capitalismului sau ale americanismului, ci sunt paznicii atlantismului, consolidate de o ideologie seculară, adnc nrădăcinată de tip oceanic. Toate reţelele de influenţă anglo-saxone pot fi numite ca participante la conspiraţia atlantică, conlucrnd nu numai pentru interesele fiecărei ţări n parte, dar și pentru interesul geopolitic special şi al doctrinei metafizice reprezentnd o viziune largă pe mai multe planuri, multilaterală, dar cu toate acestea uniformă (ternă).

    Generaliznd ideile lui Mackinder, putem spune că există o conspiraţie atlantistă, care urmăreşte de secole aceleaşi scopuri geopolitice orientate către civilizaţia maritimă de tip neofenician. Şi este important a accentua că atlantiştii pot fi att de stnga, ct şi de dreapta, att atei, ct şi credincioşi, att patrioţi, ct şi cosmopoliţi, aşa cum viziunea ntregii lumi asupra geopoliticii comune stă n spatele tuturor diferenţelor mărunte naţional-politice. Prin urmare, ne confruntăm cu cea mai reală conspiraţie ocultă, al cărei nţeles şi cauză intrinsecă metafizică deseori rămne complet obscură.

    4. Conspiraţia eurasistă

    Ideile lui Mackinder, care dezvăluie acea regularitate clară a politicii şi istoriei pe care mulţi au ghicit-o sau au prevăzut-o, au deschis calea către formularea explicit ideologică a opoziţiei faţă de atlantism sub forma doctrinei eurasiatice pure. Primele principii ale geopoliticii eurasiatice au fost formulate de emigranţi ruşi, albi, cunoscuţi sub numele de eurasişti (Prinţul N.Trubetskoy, Savitsky, Florovsky etc.) şi de celebrul geopolitician german Karl Haushofer. De altfel, ntlnirile frecvente de la Praga ale eurasiaticilor ruşi cu Karl Haushofer ne-au determinat să apreciem că geopoliticienii ruşi şi nemţi au dezvoltat concomitent subiecte conexe. n plus, n analizele ulterioare ei au urmat aceleaşi principii, insistnd asupra necesităţii unei alianţe geopolitice eurasiatice a Rusiei, Germaniei şi Japoniei, ca fiind o contragreutate la politicile atlantiste care ţineau cu orice preţ să opună Rusia faţă de Germania şi Japonia.

    Eurasiştii ruşi şi gruparea lui Haushofer au formulat principiile clare ale viziunii continentale alternative eurasiatice faţă de ideile atlantiste. Se poate spune că ei au formulat pentru prima dată ce a stat n spatele istoriei politice europene a ultimului mileniu, descoperind calea ideii Imperiului Roman, care a fost transmisă Rusiei din Roma antică, traversnd perioada bizantină şi străbătnd Sacrul Imperiu medieval al naţiunilor germanice către Austro-Ungaria şi Germania. Astfel, eurasiştii ruşi au analizat atent şi minuţios imperiul şi misiunea de maximă extincţie teritorială a lui Gengis Khan şi a mongolilor, accentund şi semnificaţia continentală a turcilor.

    Gruparea lui Haushofer a studiat Japonia şi misiunea continentală a statelor din estul ndepărtat din perspective unei alianţe geopolitice viitoare. Ca răspuns la confesiunea sinceră a lui Mackinder, edificnd strategia secretă mondială atlantistă, care-şi are rădăcinile adnc nfipte n negura secolelor, eurasiştii ruşi şi germani au descoperit n anii `20 schema alternativei strategice continentale, secretul ideii imperiale terestre, descendentă a Romei, care a inspirat din umbră politicile de putere cu o viziune globală idealist-autoritară, eroic-comunitară, plecnd de la imperiul lui Charlemagne la Sfnta Alianţă propusă de marele ţar Alexandru I, care n secret era un autentic şi profund mistic al Eurasiei.

    Ideea eurasiană este la fel de generală ca şi cea atlantică, şi de asemenea şi-a amplasat agenţii secreţi n toate statele şi naţiunile. Toţi acei care au muncit pentru uniunea eurasiatică, aceia care au mpiedicat timp de secole propagarea pe continent a conceptelor individualiste, egalitariste şi liberal-democratice (concepte reproducnd ca un ntreg spiritual, tipic fenician, superioritatea economiei asupra politicului), aceia care au aspirat la unirea marilor naţiuni eurasiatice n atmosfera Estului, n locul ambianţei Vestului fie că este vorba despre Estul lui Gengis Khan, de Estul Rusiei sau Estul Germaniei toţi aceia au fost agenţi eurasişti, purtători ai doctrinei geopolitice speciale, soldaţii continentului, soldaţii pămntului. Societatea secretă Eurasiatică, Ordinul Eurasist, nu porneşte odată cu manifestul Exodul estului sau cu Jurnalul geopolitic al lui Haushofer. Aceasta a fost, n mare doar revelaţia, efectul unei demarcaţii distincte, care a existat din totdeauna, mpreună cu societăţile secrete eurasiatice şi cu reţeaua lor de agenţi de influenţă. Nu mai puţin dect n cazul lui Mackinder, a cărui apartenenţă la enigmatice societăţi secrete atlantiste este stabilită istoric.

    Ordinul Eurasiei mpotriva Ordinului atlantic.

    Eterna Romă mpotriva Eternei Cartagine.

    Războiul punic ocult de-a lungul mileniilor.

    Conspiraţia mondială a Pămntului mpotriva celei de Apă, Pămnt contra Apă, Autoritate şi Idee mpotriva Democraţiei şi Afacerii. Oare nu devin mai logice şi mai rezonabile paradoxurile fără limite, contradicţiile, omisiunile şi capriciile istoriei dacă ne uităm din perspective unui dualism ocult geopolitic? Oare victimele nenumărate pe care omenirea le plăteşte n secolul nostru pentru proiectele politice neclare nu capătă o justificare adncă metafizică? Nu este oare un gest nobil şi recunoscător a admite că toţi acei care au căzut pe cmpurile de luptă ale secolului XX sunt soldaţi-eroi ai Marelui Război continental, faţă de marionetele supuse ale regimurilor convenţionale şi constant variabile, efemere şi instabile, trecătoare şi ocazionale, fără sens n faţa unui asemenea domeniu, pentru care moartea de dragul lor pare nensemnată şi absurdă? Ar fi cu totul altceva dacă eroii ar fi căzut pentru Pămntul Măreţ sau pentru Marele Ocean, dacă, aparte de demagogia politică şi propaganda impetuoasă a ideologiilor efemere, ar fi servit marelui scop geopolitic ncă de dinainte de istoria planetară.

    5. Snge şi Pămnt Snge sau Pămnt

    Celebrul filosof rus, teolog şi publicist, Constantin Leontiev a enunţat această definiţie extrem de semnificativă: Slavitate [Slavyanstvo] există, slavism nu. Una din concluziile geopolitice de bază a acestui autor remarcabil a fost opoziţia dintre ideea de panslavism şi ideea asiată. Dacă analizăm atent aceasă opoziţie, vom descoperi un criteriu general tipologic care ne va permite o mai bună nţelegere a structurii şi logicii războiului geopolitic ocult al Ordinului Eurasia mpotriva Ordinului Atlantic.

    Contrar combinaţiei eclectice de termeni din conceptul snge şi pămnt, enunţată de ideologul german al ţărănimii naţional-socialiste Walter Darr, această problemă este diferit formulată şi anume snge sau pămnt. Cu alte cuvinte, proiectele tradiţionaliste de conservare a identităţii popoarelor, statelor sau naţiunilor ntotdeauna se găsesc deasupra unei alternative pe care dintre criterii să l considerăm predominant, ori unitatea naţiunii, rasei, etniei, unitatea de snge sau unitatea spaţiului geografic, unitatea graniţelor, unitatea pămntului. Astfel ntregul scenariu constă n necesitatea opţiunii: ori - ori şi atunci, fiecare termen ipotetic rămne doar un slogan utopic, ceea ce nu este concludent, dar ascunde strălucirea problemei.

    Constantin Leontiev a condamnat ntr-un mod ingenios rusofilia tradiţionalistă, radicală, ridicnd această problemă clară: Ruşii trebuie ori să insiste pe unitatea slavilor, pe slavism (snge) sau să se ndrepte către Est şi să recunoască afinitatea geografică şi culturală a popoarelor ce sunt conectate la teritoriul Rusiei (pămntul). Această dilemă poate fi formulată n termeni diferiţi ca o alternativă ntre mărturisirea supremaţiei legii de rasă (naţionalism) sau a geopoliticii (cultură). nsuşi Leontiev a ales solul, teritoriul, ca fiind specificitatea măreţiei culturii imperiale şi religioase ruseşti. El a ales orientalismul, asiatismul, bizantinismul. O asemenea opţiune a implicat prioritatea continentului, valorile eurasiene mai presus de valorile nguste naţionale şi rasiale. n mod clar, din schema logică a lui Leontiev a rezultat n inevitabilitatea alianţei Rusiei cu Germania, n special cu Austria şi n pacea cu Turcia şi Japonia. Refuzul categoric la Leontiev al slavismului sau pan-slavismului a trezit indignare printre mulţi slavofili, care se poziţionează de partea ideii că sngele este mai presus de pămnt sau, altfel spus, snge şi pămnt. Leontiev nu a fost nici nţeles, nici ascultat. Istoria secolului XX a demonstrat repetat relevanţa imensă a problemelor pe care el le-a ridicat.

    6. Panslavism versus Eurasism

    Teza sngele este mai presus de pămnt (n context rusesc nsemnnd slavism, panslavism) a dezvăluit pentru prima dată toate lucrurile neclare din timpul Primului Război Mondial, cnd Rusia, intrnd n alianţă cu ţările Antantei (Anglia, Franţa şi America), avnd ca scop să elibereze fraţii slavi de sub dominaţia turcă, nu numai că a nceput să lupte mpotriva aliaţilor săi geopolitici nnăscuți Germania şi Austria, dar de asemenea, s-a prăbuşit ntr-o revoluţie catastrofală şi ntr-un război civil.

    De fapt, slavismul rusesc a lucrat de partea atlantiştilor, de partea Antantei, de partea unei civilizaţii neo-cartagineze, ntruchipată n modelul mercantil-colonial, individualist anglo-saxon. Nu este de mirare că printre patrioţii panslavişti din cercul ţarului suveran Nicolae al II-lea, majoritatea erau argați ai serviciilor secrete engleze sau simpli agenţi de influenţă atlantişti.

    Este interesant să amintim un episod din romanul patriotului rus, hatmanul (general al trupelor căzăceşti) Piotr Krasnov De la vulturul bicefal la steagul roşu: n timpul luptelor din Primul Război Mondial cineva l ntreabă pe eroul principal, colonelul Sablin Spune cinstit, colonele, cine crezi tu că este adevăratul nostru inamic?; acesta răspunde: Anglia!, deşi această convingere nu l fereşte de lupta cinstită şi curajoasă pentru interesele engleze mpotriva Germaniei, făcndu-şi datoria de loialitate absolută faţă de mpăratul eurasian. Eroul lui Krasnov este exemplul ideal al patriotismului eurasian rus, exemplul logicii pămnt peste snge, care a fost caracteristic contelui Witte, baronului Ungern-Sternberg, misterioasei organizaţii Baltikum, din care făceau parte aristocraţi baltici. Eroul rămne pnă la final devotat familiei imperiale (aşa cum prinţul turkmen şi divizia sa a rămas credincios ţarului ntr-un haos de trădare generală, descris de Krasnov n acelaşi roman).

    Este impresionant cu ct curaj şi sacrificiu au acţionat turcii, germanii şi alţii n 1917, apărnd cu credinţă Ţarul şi Imperiul, servind Eurasia, pămntul, continentul spre deosebire de slavi, de panslavişti care au uitat prea repede de Constantinopol şi de fraţii balcanici, fugind din Rusia, părăsind Ţarul şi patria mamă pentru ţările de influenţă atlantică, pentru Apă, trădnd ţara de obrşie şi Ideea de Romă Eternă, trădnd Moscova, trădnd Rusia, a treia Romă.

    7. Atlantiştii şi rasismul

    n Germania ideea sngele este mai presus de pămnt a avut consecinţe groaznice. Contrar rusofililor şi patrioţilor eurasişti germani Arthur Moeller van den Bruck, Karl Haushofer şi alţii, care au stăruit asupra supremaţiei legii spaţiului vital, deservind continentul ca ntreg, ideea de bloc continental guvernul celui de-al treilea Reich n cele din urmă a dat cştig de cauză lobby-ului atlantist, susţinnd tezele rasiste şi sub pretextul etnosurilor nrudite anglo-ariene şi germane, au avut ca scop devierea atenţiei lui Hitler către Est şi ntreruperea (sau cel puţin pentru slăbirea) acţiunilor de război mpotriva Angliei. Astfel, pangermanismul (la fel ca şi rusescul panslavism din Primul Război Mondial) a lucrat doar de partea atlantiştilor. Şi este foarte raţional să considerăm că duşmanul major al Rusiei, care aspira constant la a angaja Germania lui Hitler n conflict cu Rusia, n conflict cu slavii (pe motive rasiale, sngele este mai presus de pămnt) a fost spionul englez şi trădătorul Reich-ului, amiralul Canaris.

    Problema snge sau pămnt este foarte semnificativă şi pentru că alegerea unuia dintre termeni n detrimentul celuilalt permite identificarea probabil n mod indirect a agenţilor influenţi ai uneia sau alteia dintre viziunile globale, n special cnd vorbim despre aripa de dreapta sau naţionalişti.

    Trăsătura esenţială a conspiraţiei geopolitice atlantiste (ca şi cea a eurasienilor, totuşi) este că acoperă un spectru larg de ideologii politice, de la extrema dreaptă, la extrema stngă, dar totuşi agenţii influenţă geopolitică ntotdeauna şi-au lăsat amprenta proprie. n cazul grupării de dreapta un asemenea semn de potenţial atlantist este principiul snge mai presus pămnt care, pe lngă toate celelalte permite ieşirea din fundamentul problemelor geopolitice, abătnd atenţia liderilor şi oamenilor de stat către probleme mai puţin importante.

    8. Cine spionează pe cine?

    Ca un exemplu al efectului ideologiei geopolitice oculte de stnga i putem menţiona pe naţional bolşevicii eurasieni din Germania: naţional-comunistul Ernst Niekisch, revoluţionarul conservator Ernst Junger, comunistul Lauffenberg, Petel, Schultzen-Boysen, Winnig şi alţii. Eurasienii naţional-bolşevici, fără ndoială se regăsesc şi printre ruşi şi este curios că nsuşi Lenin n timpul emigraţiei a aspirat să fie atras de partea politicii şi bancherilor germani; mai mult dect att, multe din tezele sale erau mai mult germanofile.

    Nu dorim să afirmăm că Lenin a fost implicat n Ordinul eurasian, dar ntr-o oarecare măsură a fost sub influenţa lui. Oricum, opoziţia Lenin=spion german versus Troţki=spion american corespunde ntr-adevăr unei scheme tipologice anume. n orice caz, la un nivel geopolitic pur, regimul guvernării lui Lenin a avut un caracter eurasian numai şi dacă ne gndim şi la faptul că a conservat spaţiul unit eurasian al Imperiului Rus. Troţki, pe de altă parte, a insistat n exportarea revoluţiei, n globalizarea ei şi a considerat Uniunea Sovietică ca fiind tranzitorie, efemeră, ca pe un cap de pod pentru expansiunea ideologică, ca pe ceva ce ar trebui să dispară naintea victoriei planetare a comunismului mesianic; misiunea lui Troţki este ntipărită integral de semnul atlantismului, n opoziție cu eurasianul comunist Lenin. Internaţionalismul bolşevic-leninist cu siguranță avea un principiu imperial, eurasian, al pămntului mai presus de snge deşi n mod cert, acest principiu a fost deformat şi prost nţeles din cauza influenţei aspectelor ideologice bolşevice şi, mai important, datorită activităţilor agenţilor de influenţă ai atlantismului din interiorul aceluiași guvern comunist.

    nsumnd toate aceste cauze, putem spune că o trăsătură caracteristică a reprezentanţilor Ordinului eurasian din Rusia a fost aproape obligatoriu germanofilia (sau cel puţin anglofobia), n schimb n Germania eurasienii se simţeau obligaţi de a fi rusofili. Moeller van der Bruck a remarcat: consevatorii francezi au fost ntotdeauna ncntaţi de exemplul dat de Germania, conservatorii nemţi de exemplul dat de Rusia. ntreaga schemă logică este dezvăluită prin fundalul geopolitic, continental al luptei oculte nevăzute de-a lungul secolelor Războiul ocult al Continentelor.

    9. Aţi spus GRU, domnule Prvulescu?

    Ingeniosul poet, scriitor şi metafizician francez Jean Prvulescu, autor al multor opere literare şi filozofice, a fost singurul dintre conspirologii vestici care constant a accentuat caracterul geopolitic al conspiraţiei mondiale sau, mai exact, al celor două alternative ale conspiraţiilor mondiale (eurasiatică şi atlantistă).

    n lunga sa viaţă, plina de evenimente, Jean Prvulescu a fost familiar cu figuri proeminente ale istoriei europene şi mondiale, inclusiv cu reprezentanţii unei istorii oculte, paralele mistici, masoni eminenţi, cabalişti, ezoterişti, agenţi secreţi ai diferitelor servicii secrete, ideologi, politicieni şi artişti. n particular, a fost prieten cu Ezra Pound, Julius Evola, Arno Brekker, Otto Skorzeny, Pierre de Villemarest, Raymond Abellio etc.

    Auzind de specificul studiilor mele conspirologice, Prvulescu mi-a oferit cteva documente etichetate ca strict confidenţiale, care mi-au permis să descopăr multe detalii majore ale conspiraţiei geopolitice planetare. Un interes special este reprezentat de materialele privind activitatea organizaţiilor secrete oculte n Rusia.

    n descrierea de mai departe voi ncerca să expun cele mai interesante aspecte ale concepţiei lui Prvulescu. Pe data de 24 februarie la Lausanne, n Elveţia, n faţa membrilor consiliului administrativ al misteriosului Institut Special pentru Studii Meta-strategice ATLANTIS, Jean Prvulescu a prezentat un raport sub titlul şocant: Galaxia GRU cu subtitlul Misiunea secretă a luzi Mihail Gorbaciov, URSS-ul şi viitorul marelui Continent Eurasiatic.

    n acest raport, a cărui copie mi-a transmis-o Jean Prvulescu, el analizează rolul ocult al serviciului secret militar sovietic, numit GRU (Glavnoe Razvedvatelnoe Upravlenie Direcţia Principală de Informaţii) şi conexiunea GRU cu Ordinul Eurasiatic. Ca referinţă, Jean Prvulescu alege cartea binecunoscutului specialist n serviciile secrete sovietice, faimosul agent al contra-spionajului francez şi director al Centrului European de Date, Pierre de Villemarest, care n 1988 a publicat n Franţa best-seller-ul GRU, cel mai secret dintre serviciile secrete sovietice, 1918-1988.

    10. GRU versus KGB

    Modelul de conspiraţie al lui Villemarest poate fi condensat astfel: KGB este un continuator al partidului, GRU este un continuator al armatei. Prin definiţie, armata apără statul, KGB-ul apără partidul. KGB-ul este condus de principiul patriotism n serviciul comunismului, n timp ce armata de principiul opus comunismul n slujba patriotismului. Pornind de la această opoziţie dintre GRU şi KGB, ca fiind centrele secrete ale puterii bipolare din URSS (armata şi partidul), Villemarest construieşte o povestire fascinată şi bine argumebntată a istoriei GRU.

    Sensul secret al istoriei nevăzute a URSS ncepnd de la Revoluţia din Octombrie şi ajungnd la Perestroika, poate fi găsit n vecinii rivali GRU, numit Aquarium sau secţia militară 44388 de la Khodynka şi KGB, biroul de la Lubyanka.

    Dar care este legătura dintre aceste două servicii speciale rivale şi cele două Ordini geopolitice planetare, cu att mai secrete şi cu att mai ascunse dect orice serviciu secret?

    Conform spuselor lui Prvulescu, Ordinul eurasian era activ n Rusia la nceputurile secolului XX. Printre reprezentanţii lui, Prvulescu aminteşte de doctorul Badmaev din St. Petersburg, baronul von Ungern-Sternberg, misterioşii custozi suedezi secreţi ai lui Rasputin şi multe alte figuri mai puţin cunoscute. De asemenea, este important să subliniem rolul deosebit al viitorului ofiţer Mikhail Tukhachevsky care, conform spuselor lui Prvulescu a fost iniţiat n Ordinul polar miserios n timpul şederii sale n lagărul Ingolstadt din Germania, unde n perioada 1916-1918 a cunoscut alte figuri ale istoriei moderne: generalul de Gaulle, generalul von Ludendorff şi viitorul Papa Pius al XII-lea, monseniorul Eugenio Pacelli.

    Tocmai din acest grup de geopoliticieni mistici ruşi a fost mai trziu transmisă ştafeta regimului bolşevic, dar n mod special iniţiaţilor de atitudine continentală, grupaţi n armată, unde era un număr important de foşti ofiţeri imperiali care au intrat printre roşii cu scopul de a schimba pe termen lung atitudinea nihilistă bolşevică şi pentru a crea Marea Putere Continentală, folosind comuniştii.

    Este important că printre roşii erau anumiţi agenţi ai Ordinului eurasian aflndu-se n misiune secretă continentală. (Este interesant că faimosuil tlhar roşu Kotovsky era un anarhist de stnga, ocult şi mistic şi parte din biografia sa demonstrează că, n cazul său au existat legături cu Ordinul eurasian). Astfel, ntre eurasienii ruşi prerevoluţionari şi postrevoluţionari a existat mereu continuitate de membri. Alcătuirea Armatei Roşii a fost afacerea agenţilor eurasieni. Este interesant de amintit un eveniment istoric: la 27 de zile după crearea Cartierului General al Armatei Roşii pe Frontul de Est (10 iulie 1918) o echipă de CEKA l-au atacat şi au lichidat toţi membrii, inclusiv pe comandantul şef.

    Războiul crud dintre eurasienii roşii din Armată şi atlantiştii roşi din gruparea CEKA a lui Dzerjinsky nu a ncetat din primele zile ale istoriei Sovietului. Dar, n ciuda victimelor, agenţii Ordinului eurasian nu şi-au abandonat misiunea.

    Un triumf al eurasienilor a fost crearea GRU n 1918 n interiorul Armatei Roşii, sub conducerea lui Semion Ivanovici Aralov, un fost ofiţer imperial şi care pnă n 1917 a avut legături cu serviciile secrete militare. Mai precis, Aralov a fost şeful Departamentului Operaţional al Vseroglavștab (Statul Major al Toată-Rusia). Particularitatea activităţii sale, acea imunitate misterioasă, aproape mistică, de care acest om s-a bucurat toată viaţa (a murit de moarte naturală n 22 mai 1969) şi alte detalii din biografia sa ne determină să-l considerăm pe Aralov omul Ordinii Continentale.

    11. Eurasienii albi eurasienii roşii

    Conform lui Prvulescu, afilierea ruşilor la Ordinul Eurasist după Revoluţie a fost realizată n Armata Roşie, mai precis n cel mai secret departament al ei, n GRU. Dar acest aspect a fost luat n considerare doar de eurasienii roşii. n Europa, eurasienii albi s-au alăturat n mod special naţionaliştilor germani: găsim reprezentanţi ai acestui Ordin n Abwehr (serviciile secrete de contraspionaj) şi, mai trziu descoperim n secţiile externe ale SS-ului şi SD-ului (Sicherheit Dienst) (n special SD, al cărui şef, Heydrich, a fost el nsuşi un eurasian convins, din acest motiv a căzut victimă intrigilor atlantistului Canaris).

    Revoluţia a mpărţit ruşii ntre roşii şi albi, dar n spatele acestei diviziuni condiţionate a existat o mpărţire misterioasă, diferită geopolitic, a două grupări secrete de arii de influenţă diferite - atlantiştii şi eurasienii. n Rusia roşie, atlantiştii erau grupaţi n jurul CEKA şi n jurul Politburo (biroul politic). Nu erau mai puţini atlantişti printre emigraţia de ruşi albi: n afară de spionii englezi evidenți liberali ca Kerensky şi alţi democraţi şi social-democraţi, chiar şi n conservatorismul reacţionar extrem, monarhist, lobby-ul atlantist era foarte puternic. Majoritatea copleşitoare a emigranţilor ruşi care au apărut n SUA era conexă acestei poziţii geopolitice atlantiste.

    ntr-un moment anume, la nceputurile anilor 30, reţeaua de agenţi GRU din Europa şi mai ales din Germania se infiltrează adnc n structurile serviciilor secrete germane şi franceze iar reţeaua GRU dublează reţeaua NKVD-ului şi mai trziu, pe agenţii KGB. Agenţii GRU s-au infiltrat n primul rnd n structurile armatei şi uneori postul de comandă eurasian nu şi face din oamenii GRU şi din alţi agenţi secreţi europeni duşmani, ci mai mult, aliaţi, colaboratori, pregătind n secret un nou proiect continental eurasiatic. Iarăşi nu vorbim despre agenţii dubli, ct despre unitatea intereselor geopolitice de la cel mai nalt nivel. Astfel, n Germania GRU menţine legătura cu Walter Nikolay, şeful Biroului problemei evreieşti. Mulţumită lui, GRU capătă acces n direcţia Abwer, SS şi SD. Figura centrală a acestei reţele a fost Martin Bormann. Acest fapt a fost binecunoscut aliaţilor după chestiunile n legătură cu procesul de la Nurenberg şi mulţi aliaţi au fost convinşi ca Bormann a fost ascuns n URSS n 1945. Este cunoscut cu siguranţă faptul că Walter Nikolay a murit n mai 1945.

    12. Pactul Ribbentropp-Molotov şi răzbunarea ulterioară a atlantiştilor

    Jan Prvulescu, n relaţie apropiată cu nsuşi Martin Bormann, prieten al lui Ribbentropp povesteşte o istorisire revelatoare, n care pune n lumină anumite aspecte ale secretelor războiului ocult dintre cele două Ordini geopolitice.

    Arno Brekker, faimosul sculptor german, care l-a cunoscut ndeaproape pe Bormann, i-a povestit lui Prvulescu despre vizita ciudată a lui Bormann n Jackelsburg: Pe 22 iunie 1941, imediat după atacul Germaniei lui Hitler asupra URSS, Bormann a venit la el, fără avertizare, ntr-o stare de şoc, părăsindu-şi biroul din Reichskanzlerei. Repeta n mod constant aceeaşi propoziţie ciudată: n ziua asta de iunie, Nefiinţa cştigă n faţa Fiinţei. Totul s-a terminat Totul e pierdut. Cnd sculptorul l-a ntrebat ce a vrut să spună, Bormann a tăcut; apoi, n uşă s-a ntors ca şi cnd ar fi vrut să mai spună ceva, apoi a decis să tacă şi a plecat trntind uşa.

    Aceasta a fost marea prăbuşire a tuturor eforturilor pe termen lung a agenţilor eurasieni. Pentru atlantişti ziua de 22 iunie 1941 a fost o zi de sărbătoare: războiul din interiorul continentului a celor două mari puteri eurasiene era o garanţie a triumfului Ordinii Atlantice, indiferent de partea cui ar fi fost victoria.

    22 iunie 1941 pentru Ordinul eurasian a fost un eveniment cu mult mai tragic dect Revoluţia din Octombrie. Este important a sublinia că agenţii Ordinii Eurasiene au depus toate eforturile pentru evitarea conflictului. n 1936, Stalin, trecnd definitiv de partea Ordinii Eurasiene, i-a transmis lui Berzin, şeful GRU (Berzin a fost excepţia de la regulă: agent atlantist conducnd organizaţia eurasiană şi lucrnd n interiorul ei pentru NKVD) ordinul: ntrerupe imediat orice activitate mpotriva Germaniei (trebuie notat că Berzin a ignorat ordinul).

    n 1937 Heydrich şi Himmler l asigură pe Fuhrer printr-un raport secret că: Germania nu mai este o ţintă a Kominternului şi nici a altor acţiuni sovietice subversive. Pentru eurasieni pactul Ribbentropp-Molotov a fost ncununarea succesului strategic. Dar n ultimul moment au apărut forţele Oceanice. Eurasienii din GRU şi, mai ales cei din armată - Voroșilov, Timoșenko, Jukov, Golikov etc au refuzat să creadă pnă n ultimul moment n posibilitatea războiului, deoarece influenţa eurasiană (şi rusofilă) n cel de-al treilea Reich le era bine cunoscută.

    Propaganda naţional-socialistă antislavică a fost considerată att de nensemnată şi superficială, ca şi retorica marxistă demagogică din URSS. Generalul Golikov (ascunzndu-şi originile nobile, data de naştere adevărată şi biografia sa adevărată din motive pur legate de conspirația din Ordinii Eurasiatice) chiar le-a reproşat subalternilor, aflnd o frntură de informaţie cum că Germania traversează graniţa Rusiei: Provocare engleză! Investigaţi!. n acel moment nu ştia ceea ce Bormann deja aflase: Nefiinţa a cştigat mpotriva Fiinţei.

    13. Profilul de lobby atlantist

    Ordinul Atlantic secret are o istorie veche. Unii autori tradiţionalişti l amplasează n societăţile iniţiatice ale Egiptului antic, n special ntr-o sectă de adoraţie a zeului Seth, ale cărui simboluri erau Crocodilul şi Leviatanul (animale acvatice) de asemenea şi Măgarul Roşu (vezi J. Robin Societăţile secrete ntr-un rendez-vous apocaliptic şi J.M. Allemand Rene Guenon şi cele şapte turnuri ale diavolului).

    Mai trziu, secta lui Seth s-a unit cu alte culte feniciene, n special cu sngerosul cult al lui Moloch. Conform conspirologului francez din secolul al XIX-lea, Claude Grace dOrs, această organizaţie secretă a rezistat multe secole după căderea civilizaţiei feniciene. n Europa Evului Mediu au existat sub numele de Menestrelii Morganei, a căror emblemă era Moartea Dansnd sau Dansul Macabru. Grace dOrs a afirmat că reforma lui Luther a fost sub comanda acestei secte şi că protestanţii (n special cei anglo-saxoni şi francezii) au rămas ncă sub influenţa ei. Jean Prvulescu consideră că Joseph Balsamo a fost unul din agenţii importanţi ai acestui Ordin secret care a ieşit la suprafaţă la sfrşitul secolului XVIII sub masca a masoneriei neregulare a ritului egiptean, masoneria de rit Memphis, mai trziu Memphis-Misraim.

    O asemenea preistorie simbolică a atlantiştilor caracterizează substanţa strategiilor geopolitice şi cultural-economice. nţelesul său este redus la accentuarea valorilor orizontale, pentru a aduce n prim plan aspectele cele mai de jos ale fiinţei umane şi ale societăţii ca ntreg.

    Aceasta nu nseamnă că atlantismul este echivalent cu materialismul obişnuit, dar totuşi, aspectul material, pur economic, comercial al activităţii umane ocupă locul central. Noţiunea de sistem de valori la un nivel pur uman presupune individualism şi antropocentrism radical, specific pentru atlantism n toate manifestările sale şi paralel acestei noţiuni, ironia depresivă şi scepticismul tipic atlantic ies la suprafaţă n relaţie cu măsura ideală, supra-umană a vieţii.

    De fapt, simbolurile Măgarului Roşu şi ale Morţii Dansnd oglindesc substanţa scepticismului atlantic şi conform schemei logice ciudate a istoriei formele sociale şi religioase cele mai radicale ale conştiinţei protestante, individualiste, după reforma lui Luther, erau atrase ca un magnet către regiunile atlantice către Anglia şi Vestul ndepărtat, către America, unde formele extreme ale protestantismului radical, ntruchipate de baptişti, quakeri şi mormoni, şi-au găsit un teren propice. J.M. Allemand marchează o colaborare simbolică: de la Cadiz un port istoric de referinţă al coloniilor feniciene din peninsula iberică Cristopher Columb a navigat n expediţia sa atlantică finalizată prin descoperirea Americii.

    Dar consolidarea Ordinului Atlantic n Vestul ndepărtat şi crearea unei civilizaţii exclusiv atlantiste n SUA, conform proiectului acestui Ordin au fost doar o etapă intermediară n planurile neo-cartagineze ale atlantiştilor. Pasul strategic următor a constat n exportarea modelului atlantic pe alte continente, n colonizarea geopolitică a ntregii planete, n răspndirea Vestului, n sens geopolitic mistic, n toată lumea, incluznd binențeles şi Răsăritul.

    Prin urmare, reţeaua de agenți atlantişti din statele eurasiene nu numai că a urmărit un scop defensiv (slăbind forţele geopolitice alternative), dar au şi amplificat operaţiuni ofensive. Avangarda atlantismului n Eurasia era compusă din stngişti, din mișcările anarhiste subversive, deşi n chiar mediul lor, ntotdeauna a existat o opoziţie internă de agenţi eurasieni.

    Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem socialismul economic şi comunismul din natura lor teoretică pură ca fiind formă de propagandă atlantică, ca fiind masca socio-politică a Ordinii secrete a Măgarului Roşu. Dacă luăm n calcul doctrinele geopolitice oculte ale polului atlantic devine evident de ce mişcările subversive stngiste au fost att de ncurajate de puterile anglo-saxone n Europa şi n ţările eurasiene, n timp ce n Anglia şi mai ales n America, comuniştii şi social democraţii au reprezentat un procent nesemnificativ. Pentru curentul atlantist, stngiştii au fost ntotdeauna n Eurasia cea de-a cincea coloană. Tocmai de aici derivă acea armonie naturală dintre atlantiştii ruşi de nclinaţie comunistă şi capitaliştii anglo-saxoni, care adeseori ne conduc pe o pantă incertă, ntrebndu-ne despre această nţelegere reciprocă dintre duşmanii de clasă dintre bolşevicii mesianici cu dictatura lor proletară şi bancherii din Wall Street, al căror cult era Viţelul de Aur. Societatea secretă a Morţii Dansnd, Măgarul Roşu, Menestrelii Morganei, Frăţia Oceanului aceste imagini ne vor ajuta să nţelegem schema logică a curentului atlantist, ce aspiră nu numai către apărarea insulelor lor, dar şi către schimbarea lumii ntr-o Cartagină.

    14. KGB-ul n slujba Dansului Macabru

    Pierre de Villemarest a definit n mod corect CEKA (OGPU, NKVD, KGB) ca fiind continuatoarea partidului. Mai precis ar fi să spunem că este centrul secret al partidului, mintea şi sufletul său. Jean Prvulescu a completat această definiţie cu dimensiunea geopolitică ocultă. Conform lui Prvulescu, KGB-ul este centrul celei mai directe influenţe a Ordinului Atlantic, Ordinului Dansului Macabru. KGB-ul este o camuflare a acestui Ordin.

    Mulţi sunt cei care au ghicit că acestea sunt culisele oculte ale KGB. Unii chiar au vorbit despre prezenţa n KGB a unei organizaţii oculte de studii parapsihologice , despre aşa-zisa Companie Viy de magie neagră, n care toate figurile politice conducătoare ale URSS-ului au primit consfinţirea lor. Cu toate acestea, zvonurile despre misterioasa Companie Viy, n cea mai mare parte sunt doar ultra-simplificate, descrieri groteşti ale unei realităţi mult mai subtile şi mai profunde, aşa cum misiunea ocultă a KGB-ului nu este deloc redusă la magie sau experienţe parapsihologice.

    KGB-ul a fost iniţial planificat pentru a fi singura structură ideologic-punitivă, nfiinţată pentru a controla subiectele spaţiului cultural social comunist. Comuniştii, prin dimensiunea lor ideologică, mesianică, marxistă, n relaţie cu populaţia eurasiatică a regiunilor supuse, ntotdeauna s-au auto-intitulat colonizatori, noi veniţi, ntotdeauna au ţinut o distanţă ideologică faţă de nevoile, cerinţele şi interesele populaţiei indigene. La un nivel ideatic pur, ei au ţinut la impunerea n faţa populaţiei eurasiene a unui model de economie centralizată, nefirească pentru ei care a necesitat folosirea unui aparat represiv. CEKA (NKVD, OGPU, KGB) a fost iniţial o parodie a Ordinului cavalerilor ideologici, chemată să pedepsească băştinaşii şi să le năbuşe chemarea lor nnăscută pentru pămnt. CEKA (şi KGB) de asemenea au profesat teza sngelui mai important dect teritoriul, dar pnă şi aceasta ntr-o formulă complet greşit nţeleasă, n varianta sngeros-sadică, precum o cutremurătoare amintire a sngerosului cult fenician al lui Moloch, de care agenţii atlantişti au fost ntotdeauna tipologic şi generic strns legaţi.

    CEKA-KGB a deservit ntotdeauna Moartea Dansnd. Multe paradoxuri şi legende aparent nedemne de ncredere (din cauza naturii lor inumane), conexe acestei organizaţii sumbre, au devenit mult mai clare, dacă luăm n considerare legătura nu numai metaforică, dar şi ezoteric-ocultă, a acestui Ordin cu cele mai vechi culte antice din Orientul Mijlociu. Această organizaţie nu au ncetat niciodată să fie aderentă la asemenea culte pnă n ziua de azi, continund firul roşu al societăţilor secrete de tip atlantist europene şi din Orientul Mijlociu.

    15. Convergenţa serviciilor secrete şi misiunea polară a GRU

    CIA, ca instrument al atlantismului american, aparţine tipologic aceleaşi categorii de conspiraţie. n plus, la originile acestei organizaţii găsim figuri renumite ale masoneriei americane, pe care oricum masonii europeni o consideră ca fiind neregulară, eretică şi sectantă. (Se ridică ntrebarea necesităţii: există ceva n SUA din sfera religiosului şi metafizicii care să nu fie eretic sau sectant?)

    CIA, ca şi KGB, nu a fost niciodată indiferentă la magie şi parapsihologie şi rolul său n civilizaţia modernă este comparabil cu cel al KGB-ului, deşi caracteristica sadic-sngeroasă n cazul CIA nu este att de evidentă. ncă de la nceputul secolului, CIA (şi precursorii ei) mpreună cu serviciile secrete engleze, au mpnzit Eurasia cu o reţea de agenţi care au influenţat constant cursul evenimentelor istorice printr-o manipulare atlantistă.

    ntr-un fel, este foarte posibil să vorbim despre o convergenţă a serviciilor secrete speciale, despre fuziunea dintre KGB şi CIA, despre unitatea lor la un nivel geopolitic. Aceasta explică o asemenea abundenţă a aşa-numiţilor spioni sovietici n cele mai nalte structuri ale puterii americane, de la Hiss la Reserford care, conform unor autori, a transmis proiectul bombei cu hidrogen sovieticilor. Este necesar să notăm că dublarea reţelei agenţilor KGB n SUA şi n alte ţări anglo-saxone de către reţeaua de agenţi GRU a stat la baza unui conflictului secret constant al GRU cu vecinii de la Lubyanka. Şi dată fiind contradicţia radicală a orientării geopolitice şi chiar metafizice a celor două structuri secrete sovietice, ar nsemna n mod logic să bănuim că singurul şi adevăratul oponent ala CIA a fost GRU, şi nicidecum KGB-ul. Această convergenţă a serviciilor secrete, la fel ca şi realinierea convergentă a comuniştilor sovietici de vrf cu mondialiştii americani, stă la baza unităţii orientării fundamentale geopolitice, la baza unităţii structurii secrete, ceea ce determină folosirea att a atlantiștilor vestici ct şi a agenţilor atlantişti din est, deseori ocupnd cele mai nalte posturi n stat şi n nomenclatura politică.

    Dar fuziunea completă şi deschisă a acestor două afilieri a Ordinului Dansului Macabru a fost mpiedicată de eforturile lobby-ului alternativei eurasiene, legată genetic de GRU şi de Statul Major General al Armatei Roşii, de asemenea incluznd n reţeaua sa multe structuri ale serviciilor secrete europene şi asiatice (n mod special din Germania şi Franţa conectate la planul geopolitic secret al generalului de Gaulle, din ţările arabe şi din alte ţări) unite n slujba Ordinului Eurasian (dealtminteri numit şi Societatea Menestrelilor lui Mursya sau Ordinul Polar din Heliopolis sau Ordinul lui Apollo, nvingătorul solar al Şarpelui-Piton, acel Şarpe pe care tradiţia grecească l-a identificat cu zeul egiptean Seth, cu Măgarul Roşu.

    16. Răsăritul şi eclipsa soarelui eurasian

    Să schiţăm n mare războiul ocult al Ordinului eurasian mpotriva Ordinului atlantic din interiorul sistemului sovietic. Aşa cum am spus n capitolele precedente, Lenin a aderat la aspiraţiile eurasiene. n timpul conducerii sale, a fost creat GRU sub comanda devotatului eurasian Semion Ivanovich Aralov. Aralov a trecut prin toate nivelele structurii acestei organizaţii militare secrete cu principii eurasiene continentale, adunnd n jurul său cei mai valoroşi şi eficienţi fraţi eurasieni care ca şi el, au fost trimişi printre rndurile roşiilor pentru a ndeplini misiunea lor specială metapolitică. Este curios faptul că la nceputurile anilor 60 Aralov a scos o carte cu un titlu sugestiv: Lenin ne-a condus către victorie.

    Trebuie să remarcăm aici un amănunt important: acei aşa-zişi gardieni leninişti, n ciuda afinităţilor politice faţă de Lenin, aparțineau la nivel geopolitic n majoritate covrșitoare orientării geopolitice atlantice. Cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Lenin, nicidecum ambiţiosul tiran Stalin (aşa cum consideră unii greşit), au stat n spatele demisie lui Lenin de la guvernul ţării. Sfrşitul guvernării leniniste marchează transferul puterii n minile atlantiştilor şi de fapt n a doua jumătate a anilor 20 şi n prima parte a anilor 30 suntem martorii unei mbunătăţiri semnificative a relaţiilor dintre URSS şi ţările anglo-saxone şi n primul rnd, a relaţiilor cu SUA.

    Paralel cu aceasta se observă şi permutările simptomatice de cadre din interiorul GRU. Atlantistul şi cekistul Berzin, crend o structură de informaţii cu ajutorul Kominternului şi a comuniştilor fanatici, este numit pentru nlocuirea eurasianului Aralov n fruntea GRU. Dar nici chiar Berzin nu reuşeşte să schimbe orientarea GRU. Structurile create de Aralov sunt puternice şi n acelaşi timp, suficient de flexibile pentru a capitula fără luptă. n ciuda tuturor atacurilor CEKA şi NKVD asupra armatei, militarii au avut suficientă autoritate şi au conservat elita lor intelectuală geopolitică n rndurile GRU.

    Un detaliu interesant merită notat: toţi şefii GRU care l-au nlocuit pe Aralov nainte de nceperea Marelui Război Patriotic au fost executaţi. Le prezentam lista: O.A. Stigga, A.M. Nikonov, Y.K. Berzin, I.S. Unschlikht, S.P. Uritskiy, N.I. Yezhov, I.I. Proskurov. Nici unul dintre ei (mai puţin generalul Proskurov) nu erau cadre militare, toţi au luptat mpotriva ideii eurasiene din fruntea GRU, dar asta nu nseamnă că GRU nu a rămas singura organizaţie eurasiană care acţionează n secret pentru ndeplinirea marelui proiect continental.

    Demiterea lui Berzin n 1934, după ce nouă ani a fost la conducerea GRU a reprezentat o criză severă pentru războiul ocult dus n spatele scenei guvernului sovietic. Venirea lui Hitler la putere a ntărit extraordinar poziţiile lobby-ului eurasiatic din interiorul guvernului sovietic. n 1934 agenţii GRU au nceput pregătirile uniunii strategice germano-ruse, atingnd punctul culminant cu pactul Ribbentropp-Molotov. Stalin şi afişează n sfrşit deschis susţinerea orientării eurasiene, considernd că tendinţele anti-atlantiste ale naţional-socialismului vor monopoliza atenţia puterilor anglo-saxone şi astfel, va fi posibilă distrugerea puternicelor grupuri de influenţă atlantice din interiorul URSS-ului. ncepe distrugerea gărzilor leniniste. Toate procesele staliniste, uneori aparent absurde şi fără temei erau, de fapt foarte bine ntemeiate la nivel geopolitic. Toate conspiraţiile stngiste şi de dreapta erau complet reale deşi Stalin nu le-a dizolvat pentru a incrimina ntregul grup de interese atlantist care acţiona deja de mult timp n guvernul sovietic. Stalin probabil avea motive să se teamă de o reacţie nemiloasă, teribilă. Deci a fost constrns să-şi camufleze şi să-şi concentreze separat acuzaţiile asupra unuia sau altui grup de cadre de nivel nalt, prin acuzaţii relative şi etichetări alegorice. Rnd pe rnd, strat cu strat, Stalin a lichidat toată reţeaua de agenţi de influenţă ai Noii Cartagine.

    Cu toate acestea, reacţia adversă a fost inevitabilă. Asasinarea mareşalului Tukhachevsky, capul lojei Polare din Armata Roşie, a avut un impact puternic asupra grupului de interese eurasian. n sens invers, şi n acest caz răzbunarea atlantistă asupra lui Tukhachevsky şi toate reclamaţiile mpotriva lui erau bine ntemeiate, acestea fiind adevărate din perspectiva atlantică, n contextul sabotării anti-eurasiene.

    Alexandr Dughin


    : - , Russia.ru


    : , Georgia Times


    - -. , russia.ru


    . " ",


    . Russia.Ru


    : . GeorgiaTimes.TV


    . "-"


    vs.: .


    : . Russia.Ru


    4 : . " 24"

    :
    -
    ()

    (-)

    (-)

    ()
    -
    (-)

    ( )

    ()

    ( )

    ()

    ()
    ...