MARELE RĂZBOI AL CONTINENTELOR .Partea I | de Aleksandr Dughin

Aleksandr Dughin

MARELE RĂZBOI AL CONTINENTELOR .Partea I

PARTEA I – ОNAINTE DE 1945

1. Geopolitica şi forţele secrete ale istoriei

Dar оn lucrarea de faţă va trebui să examinăm un model conspirologic total diferit, bazat pe un sistem de coordinate distincte faţă de versiunea “iudaic-masonică”. Vom оncerca să descriem оn mare conspiraţia mondială a celor două forţe “oculte” opuse a căror opoziţie şi luptă secretă au predeterminat logica istoriei lumii. Оn opinia noastră, aceste forţe sunt mai mult caracterizate, nu atвt ca fiind naţionaliste şi nici nu apaţin unei organizaţii secrete masonice sau paramasonice; orientarea lor geopolitică este una datorată divergenţelor radicale. Cвt despre explicarea “secretului” final al acestor forţe contrare, suntem оnclinaţi să-l descoperim оn diferenţa dintre două alternative şi dintre proiecte care se exclud reciproc; stă mai presus de diferenţele naţionale, politice, ideologice şi religioase şi uneşte оntr-un singur grup oameni cu opinii şi credinţe contrare. Modelul nostru este modelul “conspiraţiei geopolitice”.

2. Bazele geopoliticii

Totuşi, părintele geopoliticii rămвne Mackinder, al cărui model fundamental a stat la baza tuturor studiilor geopolitice ulterioare. Meritul lui Mackinder constă оn faptul că a reuşit să contureze şi să оnţeleagă legile clare, obiective ale istoriei politice, geografice şi economice ale omenirii. Dacă termenul “geopolitică” a apărut relativ recent, substanţa lui are o istorie milenară. Esenţa doctrinei geopolitice poate fi schiţată оn cвteva principii. Оn istoria lumii există două tendinţe opuse, оntr-o perpetuă competiţie pentru asimilarea de pămвnt şi spaţiu – linia de acces către “calea terestră” şi linia de acces “maritimă”. Оn funcţie de ce tendinţă urmează (cea “terestră” sau cea “maritimă”), statele, popoarele, naţiunile, conştiinţa lor istorică, political or internă şi externă, psihologia lor, viziunea lor asupra lumii sunt conturate conform unor reguli foarte stricte.

Dвndu-i un asemenea оnţeles, este foarte uşor să vorbim despre viziunea globală asupra spaţiului “terestru”, “continental” sau chiar despre “stepă” (“stepa” este “pămвnt” оn оnţelesul său pur, ideal) şi despre viziunea mondială asupra spaţiului “maritim”, “insular”, “oceanic” sau “acvatic”. (Notăm оn treacăt că primele indicii ale unei căi de acces similare pot fi găsite оn lucrările unor slavofili ruşi ca Khomyakov şi Kiryevsky). Оn antichitate puterile “maritime” care au devenit simboluri istorice ale civilizaţiei “acvatice” au fost Fenicia şi Cartagina. Imperiul terestru, opus Cartaginei a fost Roma. Războaiele pumice sunt definiţia perfectă a ceea ce оnseamnă opoziţia dintre “civilizaţia maritimă” şi “civilizaţia terestră”. Оn perioada modernă şi оn istoria recentă Anglia a devenit polul “insular” şi “maritim”, “stăpвna mărilor” iar mai tвrziu, America-insula gigant continent. Anglia, ca şi Fenicia antică s-a angajat оndeosebi оn comerţul maritime şi оn colonizarea de coastă, acesta fiind instrumentul de bază al dominaţiei sale. Geopolitica de tip fenician-anglo-saxon a generat un model de civilizaţie special, “mercantil-capitalist-de piaţă”, оntвlnit оn primul rвnd оn interesele economice şi materiale şi оn principiile liberalismului economic. Aşadar, оn ciuda tuturor variaţiilor istorice posibile, civilizaţia “maritimă” face оntotdeauna referire la superioritatea economiei оn faţa politicului. Contrar modelului fenician, Roma a reprezentat o mostră de structură războinică, hegemonică, bazată pe control administrativ şi religiozitate civilă, cu principiul “politica deasupra economiei”. Roma este un exemplu de imperiu non-maritim, terestru, pur continental, care a invadat adвnc continental şi a asimilat popoarele supuse, “romanizвnd” imediat după cucerire. Оn istoria modernă reоncarnarea puterii “terestre” a fost Imperiul Rus şi, de asemenea imperiul central-european: Austria şi Germania. Rusia-Germania-Austria sunt simbolurile esenţiale ale “geopoliticii terestre” оn Epoca Modernă. Mackinder a demonstrat clar că оn ultimele secole “atitudine maritimă” оnseamnă “atlantism”, iar оn zilele noastre, “puterile maritime”, mai presus de toate sunt Anglia şi America, ţări anglo-saxone. Оmpotriva “atlantismului” care оntruchipează superioritatea individualismului, “liberalismul economic” şi a “democraţiei de tip protestant”, stă “eurasismul”, care necesită оn mod obligatoriu autoritate, ierarhie şi stabiliment “comunitar” al principiilor naţional-statale mai presus de interesele banale umane, individualiste şi economice. Atitudinea eurasistă exprimată clar este tipică Rusiei şi Germaniei, cele două puteri continentale ale căror viziuni geopolitice şi economice sunt complet contrare celor ale Angliei şi Statelor Unite, “atlantiştilor”.

3. “Conspiraţia atlantică”

Pornind de aici, putem defini esenţa informaţiei, spionajului militar, grupului de interese politice orientat către Anglia şi SUA ca fiind “ideologia atlantică”, ideologia “Noii Cartagine” – aceea care este comună tuturor “agenţilor de influenţă”, tuturor organizaţiilor secrete, oculte, tuturor lojelor şi cluburilor semi-оnchise care au deservit şi оncă deservesc ideilor anglo-saxone ale secolului XX, penetrвnd reţeaua puterilor continental “eurasiatice”. Fireşte că de aceasta sunt preocupate оn primul rвnd serviciile recunoscute engleze şi americane (оn special CIA), care nu sunt simple “santinele ale capitalismului” sau ale “americanismului”, ci sunt paznicii “atlantismului”, consolidate de o ideologie seculară, adвnc оnrădăcinată de tip “oceanic”. Toate reţelele de influenţă anglo-saxone pot fi numite ca participante la “conspiraţia atlantică”, conlucrвnd nu numai pentru interesele fiecărei ţări оn parte, dar și pentru interesul geopolitic special şi al doctrinei metafizice reprezentвnd o viziune largă pe mai multe planuri, multilaterală, dar cu toate acestea uniformă (ternă).

Generalizвnd ideile lui Mackinder, putem spune că există o conspiraţie atlantistă, care urmăreşte de secole aceleaşi scopuri geopolitice orientate către “civilizaţia maritimă” de tip neofenician. Şi este important a accentua că “atlantiştii” pot fi atвt “de stвnga”, cвt şi “de dreapta”, atвt “atei”, cвt şi “credincioşi”, atвt “patrioţi”, cвt şi “cosmopoliţi”, aşa cum viziunea оntregii lumi asupra geopoliticii comune stă оn spatele tuturor diferenţelor mărunte naţional-politice. Prin urmare, ne confruntăm cu cea mai reală “conspiraţie ocultă”, al cărei оnţeles şi cauză intrinsecă metafizică deseori rămвne complet obscură.

4. “Conspiraţia eurasistă”

Eurasiştii ruşi şi gruparea lui Haushofer au formulat principiile clare ale viziunii continentale alternative eurasiatice faţă de ideile atlantiste. Se poate spune că ei au formulat pentru prima dată ce a stat оn spatele istoriei politice europene a ultimului mileniu, descoperind calea “ideii Imperiului Roman”, care a fost transmisă Rusiei din Roma antică, traversвnd perioada bizantină şi străbătвnd Sacrul Imperiu medieval al naţiunilor germanice către Austro-Ungaria şi Germania. Astfel, eurasiştii ruşi au analizat atent şi minuţios imperiul şi misiunea de maximă extincţie teritorială a lui Gengis Khan şi a mongolilor, accentuвnd şi semnificaţia continentală a turcilor.

Gruparea lui Haushofer a studiat Japonia şi misiunea continentală a statelor din estul оndepărtat din perspective unei alianţe geopolitice viitoare. Ca răspuns la confesiunea sinceră a lui Mackinder, edificвnd strategia secretă mondială “atlantistă”, care-şi are rădăcinile adвnc оnfipte оn negura secolelor, eurasiştii ruşi şi germani au descoperit оn anii `20 schema alternativei strategice continentale, secretul “ideii imperiale” terestre, descendentă a Romei, care a inspirat din umbră politicile de putere cu o viziune globală idealist-autoritară, eroic-comunitară, plecвnd de la imperiul lui Charlemagne la Sfвnta Alianţă propusă de marele ţar Alexandru I, care оn secret era un autentic şi profund mistic al Eurasiei.

Ideea eurasiană este la fel de generală ca şi cea atlantică, şi de asemenea şi-a amplasat “agenţii secreţi” оn toate statele şi naţiunile. Toţi acei care au muncit pentru uniunea eurasiatică, aceia care au оmpiedicat timp de secole propagarea pe continent a conceptelor individualiste, egalitariste şi liberal-democratice (concepte reproducвnd ca un оntreg spiritual, tipic fenician, superioritatea economiei asupra politicului), aceia care au aspirat la unirea marilor naţiuni eurasiatice оn atmosfera Estului, оn locul ambianţei Vestului – fie că este vorba despre Estul lui Gengis Khan, de Estul Rusiei sau Estul Germaniei – toţi aceia au fost “agenţi eurasişti”, purtători ai doctrinei geopolitice speciale, “soldaţii continentului”, “soldaţii pămвntului”. Societatea secretă Eurasiatică, Ordinul Eurasist, nu porneşte odată cu manifestul “Exodul estului” sau cu “Jurnalul geopolitic” al lui Haushofer. Aceasta a fost, оn mare doar revelaţia, efectul unei demarcaţii distincte, care a existat din totdeauna, оmpreună cu societăţile secrete eurasiatice şi cu reţeaua lor de “agenţi de influenţă”. Nu mai puţin decвt оn cazul lui Mackinder, a cărui apartenenţă la enigmatice societăţi secrete atlantiste este stabilită istoric.

Ordinul Eurasiei оmpotriva Ordinului atlantic.

Eterna Romă оmpotriva Eternei Cartagine.

Războiul punic ocult de-a lungul mileniilor.

Conspiraţia mondială a Pămвntului оmpotriva celei de Apă, Pămвnt contra Apă, Autoritate şi Idee оmpotriva Democraţiei şi Afacerii. Oare nu devin mai logice şi mai rezonabile paradoxurile fără limite, contradicţiile, omisiunile şi capriciile istoriei dacă ne uităm din perspective unui dualism ocult geopolitic? Oare victimele nenumărate pe care omenirea le plăteşte оn secolul nostru pentru proiectele politice neclare nu capătă o justificare adвncă metafizică? Nu este oare un gest nobil şi recunoscător a admite că toţi acei care au căzut pe cвmpurile de luptă ale secolului XX sunt soldaţi-eroi ai Marelui Război continental, faţă de marionetele supuse ale regimurilor convenţionale şi constant variabile, efemere şi instabile, trecătoare şi ocazionale, fără sens оn faţa unui asemenea domeniu, pentru care moartea de dragul lor pare neоnsemnată şi absurdă? Ar fi cu totul altceva dacă eroii ar fi căzut pentru Pămвntul Măreţ sau pentru Marele Ocean, dacă, aparte de demagogia politică şi propaganda impetuoasă a ideologiilor efemere, ar fi servit marelui scop geopolitic оncă de dinainte de istoria planetară.

5. Sвnge şi Pămвnt – Sвnge sau Pămвnt

Contrar combinaţiei eclectice de termeni din conceptul „sвnge şi pămвnt”, enunţată de ideologul german al ţărănimii naţional-socialiste Walter Darrй, această problemă este diferit formulată şi anume – „sвnge sau pămвnt”. Cu alte cuvinte, proiectele tradiţionaliste de conservare a identităţii popoarelor, statelor sau naţiunilor оntotdeauna se găsesc deasupra unei alternative – pe care dintre criterii să оl considerăm predominant, ori „unitatea naţiunii, rasei, etniei, unitatea de sвnge” sau „unitatea spaţiului geografic, unitatea graniţelor, unitatea pămвntului”. Astfel оntregul scenariu constă оn necesitatea opţiunii: „ori - ori” şi atunci, fiecare termen ipotetic rămвne doar un slogan utopic, ceea ce nu este concludent, dar ascunde strălucirea problemei.

Constantin Leontiev a condamnat оntr-un mod ingenios rusofilia tradiţionalistă, radicală, ridicвnd această problemă clară: „Ruşii trebuie ori să insiste pe unitatea slavilor, pe slavism („sвnge”) sau să se оndrepte către Est şi să recunoască afinitatea geografică şi culturală a popoarelor ce sunt conectate la teritoriul Rusiei („pămвntul”)”. Această dilemă poate fi formulată оn termeni diferiţi ca o alternativă оntre mărturisirea supremaţiei legii „de rasă” („naţionalism”) sau a „geopoliticii” („cultură”). Оnsuşi Leontiev a ales „solul”, „teritoriul”, ca fiind specificitatea măreţiei culturii imperiale şi religioase ruseşti. El a ales „orientalismul”, „asiatismul”, „bizantinismul”. O asemenea opţiune a implicat prioritatea continentului, valorile eurasiene mai presus de valorile оnguste naţionale şi rasiale. Оn mod clar, din schema logică a lui Leontiev a rezultat оn inevitabilitatea alianţei Rusiei cu Germania, оn special cu Austria şi оn pacea cu Turcia şi Japonia. Refuzul categoric la Leontiev al „slavismului” sau „pan-slavismului” a trezit indignare printre mulţi slavofili, care se poziţionează de partea ideii că „sвngele este mai presus de pămвnt” sau, altfel spus, „sвnge şi pămвnt”. Leontiev nu a fost nici оnţeles, nici ascultat. Istoria secolului XX a demonstrat repetat relevanţa imensă a problemelor pe care el le-a ridicat.

6. Panslavism versus Eurasism

De fapt, „slavismul” rusesc a lucrat de partea „atlantiştilor”, de partea Antantei, de partea unei „civilizaţii neo-cartagineze”, оntruchipată оn modelul mercantil-colonial, individualist anglo-saxon. Nu este de mirare că printre „patrioţii panslavişti” din cercul ţarului suveran – Nicolae al II-lea, majoritatea erau argați ai serviciilor secrete engleze sau simpli „agenţi de influenţă atlantişti”.

Este interesant să amintim un episod din romanul patriotului rus, hatmanul (general al trupelor căzăceşti) Piotr Krasnov „De la vulturul bicefal la steagul roşu”: оn timpul luptelor din Primul Război Mondial cineva оl оntreabă pe eroul principal, colonelul Sablin „Spune cinstit, colonele, cine crezi tu că este adevăratul nostru inamic?”; acesta răspunde: „Anglia!”, deşi această convingere nu оl fereşte de lupta cinstită şi curajoasă pentru interesele engleze оmpotriva Germaniei, făcвndu-şi datoria de loialitate absolută faţă de Оmpăratul eurasian. Eroul lui Krasnov este exemplul ideal al patriotismului eurasian rus, exemplul logicii „pămвnt peste sвnge”, care a fost caracteristic contelui Witte, baronului Ungern-Sternberg, misterioasei organizaţii „Baltikum”, din care făceau parte aristocraţi baltici. Eroul rămвne pвnă la final devotat familiei imperiale (aşa cum prinţul turkmen şi divizia sa a rămas credincios ţarului оntr-un haos de trădare generală, descris de Krasnov оn acelaşi roman).

Este impresionant cu cвt curaj şi sacrificiu au acţionat turcii, germanii şi alţii оn 1917, apărвnd cu credinţă Ţarul şi Imperiul, servind Eurasia, „pămвntul”, „continentul” – spre deosebire de „slavi”, de „panslavişti” care au uitat prea repede de „Constantinopol” şi de „fraţii balcanici”, fugind din Rusia, părăsind Ţarul şi patria mamă pentru ţările de influenţă „atlantică”, pentru „Apă”, trădвnd ţara de obвrşie şi Ideea de Romă Eternă, trădвnd Moscova, trădвnd Rusia, a treia Romă.

7. Atlantiştii şi rasismul

Problema „sвnge sau pămвnt” este foarte semnificativă şi pentru că alegerea unuia dintre termeni оn detrimentul celuilalt permite identificarea – probabil оn mod indirect – a „agenţilor influenţi” ai uneia sau alteia dintre viziunile globale, оn special cвnd vorbim despre aripa de „dreapta” sau „naţionalişti”.

Trăsătura esenţială a „conspiraţiei geopolitice” atlantiste (ca şi cea a eurasienilor, totuşi) este că acoperă un spectru larg de ideologii politice, de la extrema dreaptă, la extrema stвngă, dar totuşi „agenţii influenţă geopolitică” оntotdeauna şi-au lăsat amprenta proprie. Оn cazul grupării de „dreapta” un asemenea semn de potenţial atlantist este principiul „sвnge mai presus pămвnt” care, pe lвngă toate celelalte permite ieşirea din fundamentul problemelor geopolitice, abătвnd atenţia liderilor şi oamenilor de stat către probleme mai puţin importante.

8. Cine spionează pe cine?

Nu dorim să afirmăm că Lenin a fost implicat оn Ordinul eurasian, dar оntr-o oarecare măsură a fost sub influenţa lui. Oricum, opoziţia „Lenin=spion german” versus „Troţki=spion american” corespunde оntr-adevăr unei scheme tipologice anume. Оn orice caz, la un nivel geopolitic pur, regimul guvernării lui Lenin a avut un caracter eurasian numai şi dacă ne gвndim şi la faptul că a conservat spaţiul unit eurasian al Imperiului Rus. Troţki, pe de altă parte, a insistat оn exportarea revoluţiei, оn globalizarea ei şi a considerat Uniunea Sovietică ca fiind tranzitorie, efemeră, ca pe un cap de pod pentru expansiunea ideologică, ca pe ceva ce ar trebui să dispară оnaintea victoriei planetare a „comunismului mesianic”; misiunea lui Troţki este оntipărită integral de semnul „atlantismului”, оn opoziție cu „eurasianul” comunist – Lenin. „Internaţionalismul” bolşevic-leninist cu siguranță avea un principiu „imperial”, „eurasian”, al „pămвntului mai presus de sвnge” – deşi оn mod cert, acest principiu a fost deformat şi prost оnţeles din cauza influenţei aspectelor ideologice bolşevice şi, mai important, datorită activităţilor „agenţilor de influenţă” ai atlantismului din interiorul aceluiași guvern comunist.

Оnsumвnd toate aceste cauze, putem spune că o trăsătură caracteristică a reprezentanţilor Ordinului eurasian din Rusia a fost aproape „obligatoriu” germanofilia (sau cel puţin anglofobia), оn schimb оn Germania eurasienii se simţeau „obligaţi” de a fi rusofili. Moeller van der Bruck a remarcat: „consevatorii” francezi au fost оntotdeauna оncвntaţi de exemplul dat de Germania, conservatorii nemţi – de exemplul dat de Rusia. Оntreaga schemă logică este dezvăluită prin fundalul geopolitic, continental al luptei oculte nevăzute de-a lungul secolelor – Războiul ocult al Continentelor.

9. Aţi spus GRU, domnule Pвrvulescu?

Оn lunga sa viaţă, plina de evenimente, Jean Pвrvulescu a fost familiar cu figuri proeminente ale istoriei europene şi mondiale, inclusiv cu reprezentanţii unei „istorii oculte, paralele” – mistici, masoni eminenţi, cabalişti, ezoterişti, agenţi secreţi ai diferitelor servicii secrete, ideologi, politicieni şi artişti. Оn particular, a fost prieten cu Ezra Pound, Julius Evola, Arno Brekker, Otto Skorzeny, Pierre de Villemarest, Raymond Abellio etc.

Auzind de specificul studiilor mele conspirologice, Pвrvulescu mi-a oferit cвteva documente etichetate ca „strict confidenţiale”, care mi-au permis să descopăr multe detalii majore ale conspiraţiei geopolitice planetare. Un interes special este reprezentat de materialele privind activitatea organizaţiilor secrete oculte оn Rusia.

Оn descrierea de mai departe voi оncerca să expun cele mai interesante aspecte ale concepţiei lui Pвrvulescu. Pe data de 24 februarie la Lausanne, оn Elveţia, оn faţa membrilor consiliului administrativ al misteriosului Institut Special pentru Studii Meta-strategice „ATLANTIS”, Jean Pвrvulescu a prezentat un raport sub titlul şocant: „Galaxia GRU” cu subtitlul „Misiunea secretă a luzi Mihail Gorbaciov, URSS-ul şi viitorul marelui Continent Eurasiatic”.

Оn acest raport, a cărui copie mi-a transmis-o Jean Pвrvulescu, el analizează rolul ocult al serviciului secret militar sovietic, numit GRU (Glavnoe Razvedvatelnoe Upravlenie – Direcţia Principală de Informaţii) şi conexiunea GRU cu Ordinul Eurasiatic. Ca referinţă, Jean Pвrvulescu alege cartea binecunoscutului specialist оn serviciile secrete sovietice, faimosul agent al contra-spionajului francez şi director al „Centrului European de Date”, Pierre de Villemarest, care оn 1988 a publicat оn Franţa best-seller-ul „GRU, cel mai secret dintre serviciile secrete sovietice, 1918-1988”.

10. GRU versus KGB

Sensul secret al istoriei nevăzute a URSS оncepвnd de la Revoluţia din Octombrie şi ajungвnd la Perestroika, poate fi găsit оn „vecinii” rivali – GRU, numit „Aquarium” sau „secţia militară 44388” de la Khodynka şi KGB, „biroul de la Lubyanka”.

Dar care este legătura dintre aceste două servicii speciale rivale şi cele două Ordini geopolitice planetare, cu atвt mai secrete şi cu atвt mai ascunse decвt orice serviciu secret?

Conform spuselor lui Pвrvulescu, Ordinul eurasian era activ оn Rusia la оnceputurile secolului XX. Printre reprezentanţii lui, Pвrvulescu aminteşte de doctorul Badmaev din St. Petersburg, baronul von Ungern-Sternberg, misterioşii custozi suedezi secreţi ai lui Rasputin şi multe alte figuri mai puţin cunoscute. De asemenea, este important să subliniem rolul deosebit al viitorului ofiţer Mikhail Tukhachevsky care, conform spuselor lui Pвrvulescu a fost iniţiat оn Ordinul polar miserios оn timpul şederii sale оn lagărul Ingolstadt din Germania, unde оn perioada 1916-1918 a cunoscut alte figuri ale istoriei moderne: generalul de Gaulle, generalul von Ludendorff şi viitorul Papa Pius al XII-lea, monseniorul Eugenio Pacelli.

Tocmai din acest grup de geopoliticieni mistici ruşi a fost mai tвrziu transmisă ştafeta regimului bolşevic, dar оn mod special iniţiaţilor de atitudine continentală, grupaţi оn armată, unde era un număr important de foşti ofiţeri imperiali care au intrat printre „roşii” cu scopul de a schimba pe termen lung atitudinea nihilistă bolşevică şi pentru a crea Marea Putere Continentală, folosind comuniştii.

Este important că printre „roşii” erau anumiţi agenţi ai Ordinului eurasian aflвndu-se оn misiune secretă continentală. (Este interesant că faimosuil tвlhar „roşu” Kotovsky era un anarhist de stвnga, ocult şi mistic şi parte din biografia sa demonstrează că, оn cazul său au existat legături cu Ordinul eurasian). Astfel, оntre eurasienii ruşi prerevoluţionari şi postrevoluţionari a existat mereu continuitate de membri. Alcătuirea Armatei Roşii a fost afacerea agenţilor eurasieni. Este interesant de amintit un eveniment istoric: la 27 de zile după crearea Cartierului General al Armatei Roşii pe Frontul de Est (10 iulie 1918) o echipă de CEKA l-au atacat şi au lichidat toţi membrii, inclusiv pe comandantul şef.

Războiul crud dintre „eurasienii roşii” din Armată şi „atlantiştii roşi” din gruparea CEKA a lui Dzerjinsky nu a оncetat din primele zile ale istoriei Sovietului. Dar, оn ciuda victimelor, agenţii Ordinului eurasian nu şi-au abandonat misiunea.

Un triumf al eurasienilor a fost crearea GRU оn 1918 оn interiorul Armatei Roşii, sub conducerea lui Semion Ivanovici Aralov, un fost ofiţer imperial şi care pвnă оn 1917 a avut legături cu serviciile secrete militare. Mai precis, Aralov a fost şeful Departamentului Operaţional al Vseroglavștab (Statul Major al Toată-Rusia). Particularitatea activităţii sale, acea imunitate misterioasă, aproape mistică, de care acest om s-a bucurat toată viaţa (a murit de moarte naturală оn 22 mai 1969) şi alte detalii din biografia sa ne determină să-l considerăm pe Aralov omul Ordinii Continentale.

11. Eurasienii albi – eurasienii roşii

Revoluţia a оmpărţit ruşii оntre „roşii” şi „albi”, dar оn spatele acestei diviziuni condiţionate a existat o оmpărţire misterioasă, diferită geopolitic, a două grupări secrete de arii de influenţă diferite - atlantiştii şi eurasienii. Оn Rusia „roşie”, atlantiştii erau grupaţi оn jurul CEKA şi оn jurul „Politburo” (biroul politic). Nu erau mai puţini atlantişti printre emigraţia de ruşi „albi”: оn afară de spionii englezi evidenți – liberali ca Kerensky şi alţi democraţi şi social-democraţi, chiar şi оn conservatorismul reacţionar extrem, monarhist, lobby-ul atlantist era foarte puternic. Majoritatea copleşitoare a emigranţilor ruşi care au apărut оn SUA era conexă acestei poziţii geopolitice atlantiste.

Оntr-un moment anume, la оnceputurile anilor 30, reţeaua de agenţi GRU din Europa şi mai ales din Germania se infiltrează adвnc оn structurile serviciilor secrete germane şi franceze iar reţeaua GRU „dublează” reţeaua NKVD-ului şi mai tвrziu, pe agenţii KGB. Agenţii GRU s-au infiltrat оn primul rвnd оn structurile armatei şi uneori postul de comandă eurasian nu оşi face din oamenii GRU şi din alţi agenţi secreţi europeni duşmani, ci mai mult, aliaţi, colaboratori, pregătind оn secret un nou proiect continental eurasiatic. Iarăşi nu vorbim despre agenţii dubli, cвt despre unitatea intereselor geopolitice de la cel mai оnalt nivel. Astfel, оn Germania GRU menţine legătura cu Walter Nikolay, şeful „Biroului problemei evreieşti”. Mulţumită lui, GRU capătă acces оn direcţia Abwer, SS şi SD. Figura centrală a acestei reţele a fost Martin Bormann. Acest fapt a fost binecunoscut aliaţilor după chestiunile оn legătură cu procesul de la Nurenberg şi mulţi aliaţi au fost convinşi ca Bormann a fost ascuns оn URSS оn 1945. Este cunoscut cu siguranţă faptul că Walter Nikolay a murit оn mai 1945.

12. Pactul Ribbentropp-Molotov şi răzbunarea ulterioară a atlantiştilor

Arno Brekker, faimosul sculptor german, care l-a cunoscut оndeaproape pe Bormann, i-a povestit lui Pвrvulescu despre vizita ciudată a lui Bormann оn Jackelsburg: „Pe 22 iunie 1941, imediat după atacul Germaniei lui Hitler asupra URSS, Bormann a venit la el, fără avertizare, оntr-o stare de şoc, părăsindu-şi biroul din Reichskanzlerei. Repeta оn mod constant aceeaşi propoziţie ciudată: „Оn ziua asta de iunie, Nefiinţa cвştigă оn faţa Fiinţei. Totul s-a terminat… Totul e pierdut…”. Cвnd sculptorul l-a оntrebat ce a vrut să spună, Bormann a tăcut; apoi, оn uşă s-a оntors ca şi cвnd ar fi vrut să mai spună ceva, apoi a decis să tacă şi a plecat trвntind uşa.”

Aceasta a fost marea prăbuşire a tuturor eforturilor pe termen lung a agenţilor eurasieni. Pentru atlantişti ziua de 22 iunie 1941 a fost o zi de sărbătoare: războiul din interiorul continentului a celor două mari puteri eurasiene era o garanţie a triumfului Ordinii Atlantice, indiferent de partea cui ar fi fost victoria.

22 iunie 1941 pentru Ordinul eurasian a fost un eveniment cu mult mai tragic decвt Revoluţia din Octombrie. Este important a sublinia că agenţii Ordinii Eurasiene au depus toate eforturile pentru evitarea conflictului. Оn 1936, Stalin, trecвnd definitiv de partea Ordinii Eurasiene, i-a transmis lui Berzin, şeful GRU (Berzin a fost excepţia de la regulă: agent atlantist conducвnd organizaţia eurasiană şi lucrвnd оn interiorul ei pentru NKVD) ordinul: „Оntrerupe imediat orice activitate оmpotriva Germaniei” (trebuie notat că Berzin a ignorat ordinul).

Оn 1937 Heydrich şi Himmler оl asigură pe Fuhrer printr-un raport secret că: „Germania nu mai este o ţintă a Kominternului şi nici a altor acţiuni sovietice subversive.” Pentru eurasieni pactul Ribbentropp-Molotov a fost оncununarea succesului strategic. Dar оn ultimul moment au apărut forţele Oceanice. Eurasienii din GRU şi, mai ales cei din armată - Voroșilov, Timoșenko, Jukov, Golikov etc – au refuzat să creadă pвnă оn ultimul moment оn posibilitatea războiului, deoarece influenţa eurasiană (şi rusofilă) оn cel de-al treilea Reich le era bine cunoscută.

Propaganda naţional-socialistă antislavică a fost considerată atвt de neоnsemnată şi superficială, ca şi retorica marxistă demagogică din URSS. Generalul Golikov (ascunzвndu-şi originile nobile, data de naştere adevărată şi biografia sa adevărată din motive pur legate de conspirația din Ordinii Eurasiatice) chiar le-a reproşat subalternilor, aflвnd o frвntură de informaţie cum că Germania traversează graniţa Rusiei: „Provocare engleză! Investigaţi!”. Оn acel moment nu ştia ceea ce Bormann deja aflase: „Nefiinţa a cвştigat оmpotriva Fiinţei.”

13. Profilul de lobby atlantist

Mai tвrziu, secta lui Seth s-a unit cu alte culte feniciene, оn special cu sвngerosul cult al lui Moloch. Conform conspirologului francez din secolul al XIX-lea, Claude Grace d’Ors, această organizaţie secretă a rezistat multe secole după căderea civilizaţiei feniciene. Оn Europa Evului Mediu au existat sub numele de „Menestrelii Morganei”, a căror emblemă era „Moartea Dansвnd” sau Dansul Macabru. Grace d’Ors a afirmat că reforma lui Luther a fost sub comanda acestei secte şi că protestanţii (оn special cei anglo-saxoni şi francezii) au rămas оncă sub influenţa ei. Jean Pвrvulescu consideră că Joseph Balsamo a fost unul din agenţii importanţi ai acestui Ordin secret care a ieşit la suprafaţă la sfвrşitul secolului XVIII sub masca a masoneriei neregulare a ritului „egiptean”, masoneria de rit Memphis, mai tвrziu Memphis-Misraim.

O asemenea preistorie simbolică a atlantiştilor caracterizează substanţa strategiilor geopolitice şi cultural-economice. Оnţelesul său este redus la accentuarea valorilor „orizontale”, pentru a aduce оn prim plan aspectele cele mai de jos ale fiinţei umane şi ale societăţii ca оntreg.

Aceasta nu оnseamnă că atlantismul este echivalent cu materialismul obişnuit, dar totuşi, aspectul „material”, pur economic, comercial al activităţii umane ocupă locul central. Noţiunea de sistem de valori la un nivel pur uman presupune individualism şi „antropocentrism” radical, specific pentru atlantism оn toate manifestările sale şi paralel acestei noţiuni, ironia depresivă şi scepticismul tipic „atlantic” ies la suprafaţă оn relaţie cu măsura ideală, supra-umană a vieţii.

De fapt, simbolurile Măgarului Roşu şi ale Morţii Dansвnd oglindesc substanţa scepticismului „atlantic” şi conform schemei logice ciudate a istoriei formele sociale şi religioase cele mai radicale ale conştiinţei protestante, individualiste, după reforma lui Luther, erau atrase ca un magnet către regiunile atlantice – către Anglia şi Vestul оndepărtat, către America, unde formele extreme ale protestantismului radical, оntruchipate de baptişti, quakeri şi mormoni, şi-au găsit un teren propice. J.M. Allemand marchează o colaborare simbolică: de la Cadiz – un port istoric de referinţă al coloniilor feniciene din peninsula iberică – Cristopher Columb a navigat оn expediţia sa atlantică finalizată prin descoperirea Americii.

Dar consolidarea Ordinului Atlantic оn Vestul оndepărtat şi crearea unei civilizaţii exclusiv atlantiste оn SUA, conform proiectului acestui Ordin au fost doar o etapă intermediară оn planurile „neo-cartagineze” ale atlantiştilor. Pasul strategic următor a constat оn exportarea modelului atlantic pe alte continente, оn colonizarea geopolitică a оntregii planete, оn răspвndirea Vestului, оn sens geopolitic mistic, оn toată lumea, incluzвnd bineоnțeles şi Răsăritul.

Prin urmare, reţeaua de agenți atlantişti din statele eurasiene nu numai că a urmărit un scop defensiv (slăbind forţele geopolitice alternative), dar au şi amplificat operaţiuni ofensive. Avangarda „atlantismului” оn Eurasia era compusă din „stвngişti”, din mișcările „anarhiste” subversive, deşi оn chiar mediul lor, оntotdeauna a existat o opoziţie internă de agenţi eurasieni.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem „socialismul economic” şi „comunismul” din natura lor teoretică pură ca fiind formă de propagandă „atlantică”, ca fiind masca socio-politică a Ordinii secrete a Măgarului Roşu. Dacă luăm оn calcul doctrinele geopolitice oculte ale polului atlantic devine evident de ce mişcările subversive „stвngiste” au fost atвt de оncurajate de puterile anglo-saxone оn Europa şi оn ţările eurasiene, оn timp ce оn Anglia şi mai ales оn America, „comuniştii” şi „social democraţii” au reprezentat un procent nesemnificativ. Pentru curentul „atlantist”, „stвngiştii” au fost оntotdeauna оn Eurasia cea de-a cincea coloană. Tocmai de aici derivă acea armonie naturală dintre atlantiştii ruşi de оnclinaţie comunistă şi capitaliştii anglo-saxoni, care adeseori ne conduc pe o pantă incertă, оntrebвndu-ne despre această оnţelegere reciprocă dintre „duşmanii de clasă” – dintre bolşevicii „mesianici” cu dictatura lor proletară şi bancherii din Wall Street, al căror cult era Viţelul de Aur. Societatea secretă a Morţii Dansвnd, Măgarul Roşu, „Menestrelii Morganei”, „Frăţia Oceanului” – aceste imagini ne vor ajuta să оnţelegem schema logică a curentului atlantist, ce aspiră nu numai către apărarea „insulelor” lor, dar şi către schimbarea lumii оntr-o „Cartagină”.

14. KGB-ul оn slujba „Dansului Macabru”

Mulţi sunt cei care au ghicit că acestea sunt culisele oculte ale KGB. Unii chiar au vorbit despre prezenţa оn KGB a unei organizaţii oculte de studii parapsihologice , despre aşa-zisa „Companie Viy” de magie neagră, оn care toate figurile politice conducătoare ale URSS-ului au primit consfinţirea lor. Cu toate acestea, zvonurile despre misterioasa „Companie Viy”, оn cea mai mare parte sunt doar ultra-simplificate, descrieri groteşti ale unei realităţi mult mai subtile şi mai profunde, aşa cum misiunea ocultă a KGB-ului nu este deloc redusă la magie sau experienţe parapsihologice.

KGB-ul a fost iniţial planificat pentru a fi singura structură ideologic-punitivă, оnfiinţată pentru a controla subiectele spaţiului cultural social comunist. Comuniştii, prin dimensiunea lor ideologică, mesianică, marxistă, оn relaţie cu populaţia eurasiatică a regiunilor supuse, оntotdeauna s-au auto-intitulat colonizatori, noi veniţi, оntotdeauna au ţinut o distanţă ideologică faţă de nevoile, cerinţele şi interesele populaţiei indigene. La un nivel ideatic pur, ei au ţinut la impunerea оn faţa populaţiei eurasiene a unui model de economie centralizată, nefirească pentru ei – care a necesitat folosirea unui aparat represiv. CEKA (NKVD, OGPU, KGB) a fost iniţial o parodie a Ordinului „cavalerilor ideologici”, chemată să pedepsească băştinaşii şi să le оnăbuşe chemarea lor оnnăscută pentru „pămвnt”. CEKA (şi KGB) de asemenea au profesat teza „sвngelui mai important decвt teritoriul”, dar pвnă şi aceasta оntr-o formulă complet greşit оnţeleasă, оn varianta sвngeros-sadică, precum o cutremurătoare amintire a sвngerosului cult fenician al lui Moloch, de care agenţii atlantişti au fost оntotdeauna tipologic şi generic strвns legaţi.

CEKA-KGB a deservit оntotdeauna „Moartea Dansвnd”. Multe paradoxuri şi legende aparent nedemne de оncredere (din cauza naturii lor inumane), conexe acestei organizaţii sumbre, au devenit mult mai clare, dacă luăm оn considerare legătura nu numai metaforică, dar şi ezoteric-ocultă, a acestui Ordin cu cele mai vechi culte antice din Orientul Mijlociu. Această organizaţie nu au оncetat niciodată să fie aderentă la asemenea culte pвnă оn ziua de azi, continuвnd „firul roşu” al societăţilor secrete de tip atlantist europene şi din Orientul Mijlociu.

15. Convergenţa serviciilor secrete şi „misiunea polară a GRU”

CIA, ca şi KGB, nu a fost niciodată indiferentă la magie şi parapsihologie şi rolul său оn civilizaţia modernă este comparabil cu cel al KGB-ului, deşi caracteristica sadic-sвngeroasă оn cazul CIA nu este atвt de evidentă. Оncă de la оnceputul secolului, CIA (şi precursorii ei) оmpreună cu serviciile secrete engleze, au оmpвnzit Eurasia cu o reţea de agenţi care au influenţat constant cursul evenimentelor istorice printr-o manipulare atlantistă.

Оntr-un fel, este foarte posibil să vorbim despre o „convergenţă a serviciilor secrete speciale”, despre „fuziunea” dintre KGB şi CIA, despre unitatea lor la un nivel geopolitic. Aceasta explică o asemenea abundenţă a aşa-numiţilor „spioni sovietici” оn cele mai оnalte structuri ale puterii americane, de la Hiss la Reserford care, conform unor autori, a transmis proiectul bombei cu hidrogen sovieticilor. Este necesar să notăm că dublarea reţelei agenţilor KGB оn SUA şi оn alte ţări anglo-saxone de către reţeaua de agenţi GRU a stat la baza unui conflictului secret constant al GRU cu „vecinii” de la Lubyanka. Şi dată fiind contradicţia radicală a orientării geopolitice şi chiar metafizice a celor două structuri secrete sovietice, ar оnsemna оn mod logic să bănuim că singurul şi adevăratul oponent ala CIA a fost GRU, şi nicidecum KGB-ul. Această convergenţă a serviciilor secrete, la fel ca şi realinierea convergentă a comuniştilor sovietici de vвrf cu mondialiştii americani, stă la baza unităţii orientării fundamentale geopolitice, la baza unităţii structurii secrete, ceea ce determină folosirea atвt a atlantiștilor vestici cвt şi a agenţilor atlantişti din est, deseori ocupвnd cele mai оnalte posturi оn stat şi оn nomenclatura politică.

Dar fuziunea completă şi deschisă a acestor două afilieri a Ordinului „Dansului Macabru” a fost оmpiedicată de eforturile lobby-ului alternativei eurasiene, legată genetic de GRU şi de Statul Major General al Armatei Roşii, de asemenea incluzвnd оn reţeaua sa multe structuri ale serviciilor secrete europene şi asiatice (оn mod special din Germania şi Franţa – conectate la planul geopolitic secret al generalului de Gaulle, din ţările arabe şi din alte ţări) unite оn slujba Ordinului Eurasian (dealtminteri numit şi Societatea „Menestrelilor lui Mursya” sau „Ordinul Polar din Heliopolis” sau „Ordinul lui Apollo”, оnvingătorul solar al Şarpelui-Piton, acel Şarpe pe care tradiţia grecească l-a identificat cu zeul egiptean Seth, cu Măgarul Roşu.

16. Răsăritul şi eclipsa soarelui eurasian

Trebuie să remarcăm aici un amănunt important: acei aşa-zişi „gardieni leninişti”, оn ciuda afinităţilor politice faţă de Lenin, aparțineau la nivel geopolitic оn majoritate covвrșitoare orientării geopolitice atlantice. Cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Lenin, nicidecum „ambiţiosul tiran Stalin” (aşa cum consideră unii greşit), au stat оn spatele demisie lui Lenin de la guvernul ţării. Sfвrşitul guvernării leniniste marchează transferul puterii оn mвinile atlantiştilor şi de fapt оn a doua jumătate a anilor 20 şi оn prima parte a anilor 30 suntem martorii unei оmbunătăţiri semnificative a relaţiilor dintre URSS şi ţările anglo-saxone şi оn primul rвnd, a relaţiilor cu SUA.

Paralel cu aceasta se observă şi permutările simptomatice de cadre din interiorul GRU. Atlantistul şi cekistul Berzin, creвnd o structură de informaţii cu ajutorul Kominternului şi a comuniştilor fanatici, este numit pentru оnlocuirea eurasianului Aralov оn fruntea GRU. Dar nici chiar Berzin nu reuşeşte să schimbe orientarea GRU. Structurile create de Aralov sunt puternice şi оn acelaşi timp, suficient de flexibile pentru a capitula fără luptă. Оn ciuda tuturor atacurilor CEKA şi NKVD asupra armatei, militarii au avut suficientă autoritate şi au conservat elita lor intelectuală geopolitică оn rвndurile GRU.

Un detaliu interesant merită notat: toţi şefii GRU care l-au оnlocuit pe Aralov оnainte de оnceperea Marelui Război Patriotic au fost executaţi. Le prezentam lista: O.A. Stigga, A.M. Nikonov, Y.K. Berzin, I.S. Unschlikht, S.P. Uritskiy, N.I. Yezhov, I.I. Proskurov. Nici unul dintre ei (mai puţin generalul Proskurov) nu erau cadre militare, toţi au luptat оmpotriva ideii eurasiene din fruntea GRU, dar asta nu оnseamnă că GRU nu a rămas singura organizaţie eurasiană care acţionează оn secret pentru оndeplinirea marelui proiect continental.

Demiterea lui Berzin оn 1934, după ce nouă ani a fost la conducerea GRU a reprezentat o criză severă pentru războiul ocult dus оn spatele scenei guvernului sovietic. Venirea lui Hitler la putere a оntărit extraordinar poziţiile „lobby-ului eurasiatic” din interiorul guvernului sovietic. Оn 1934 agenţii GRU au оnceput pregătirile uniunii strategice germano-ruse, atingвnd punctul culminant cu pactul Ribbentropp-Molotov. Stalin оşi afişează оn sfвrşit deschis susţinerea orientării eurasiene, considerвnd că tendinţele anti-atlantiste ale naţional-socialismului vor monopoliza atenţia puterilor anglo-saxone şi astfel, va fi posibilă distrugerea puternicelor grupuri de influenţă „atlantice” din interiorul URSS-ului. Оncepe distrugerea „gărzilor leniniste”. Toate procesele staliniste, uneori aparent absurde şi fără temei erau, de fapt foarte bine оntemeiate la nivel geopolitic. Toate conspiraţiile „stвngiste” şi de „dreapta” erau complet reale – deşi Stalin nu le-a dizolvat pentru a incrimina оntregul „grup de interese atlantist” care acţiona deja de mult timp оn guvernul sovietic. Stalin probabil avea motive să se teamă de o reacţie nemiloasă, teribilă. Deci a fost constrвns să-şi camufleze şi să-şi concentreze separat acuzaţiile asupra unuia sau altui grup de cadre de nivel оnalt, prin acuzaţii „relative” şi etichetări alegorice. Rвnd pe rвnd, strat cu strat, Stalin a lichidat toată reţeaua de agenţi de influenţă ai „Noii Cartagine”.

Cu toate acestea, reacţia adversă a fost inevitabilă. Asasinarea mareşalului Tukhachevsky, capul lojei „Polare” din Armata Roşie, a avut un impact puternic asupra grupului de interese eurasian. Оn sens invers, şi оn acest caz răzbunarea atlantistă asupra lui Tukhachevsky şi toate reclamaţiile оmpotriva lui erau bine оntemeiate, acestea fiind adevărate din perspectiva „atlantică”, оn contextul sabotării anti-eurasiene.

Alexandr Dughin