MARELE RĂZBOI AL CONTINENTELOR. Partea III | Aleksandr Dughin

Aleksandr Dughin

MARELE RĂZBOI AL CONTINENTELOR. Partea III

26. Mister Perestroika

Adevărul era că KGB a decis să toarne „otravă оn medicament” şi să folosească trimiterea lui Yakovlev оn Canada pentru a activa o reţea de spionaj atlantist. Conform informaţiilor colectate de Jean Pвrvulescu оn raportul său, ”Galaxia GRU”, оn Ottawa, unde Yakovlev a fost trimis, pвnă la urmă el a intrat оn contact cu David Golstucker, care reprezenta la vremea acea оn SUA interesele internaţionale ale Israelului, sub masca implicării sale оn negocierile confidenţiale cu o firmă de la Chicago legată de ingineria centralelor nucleare. Doctorul David Goldstucker a fost o figură relevantă nu numai оn serviciile speciale israeliene, dar şi оn serviciile speciale ale ţărilor anglo-saxone (aceasta aminteşte de o situaţie caracteristică şi pentru KGB-ul sovietic).

Numele lui Yakovlev este cunoscut оn Vest ca „Mr. Perestroika”. Pentru a doua oară оn istorie, practic aceleaşi figuri se pregătesc de un duel geopolitic disperat, complex, periculos și captivant. Ca şi оnainte, оn timpul operaţiunii „Primăvara de la Praga”, Golstucker, agentul „Dansului Macabru” a suferit o оnfrвngere zdrobitoare de la GRU, de la slujitorii strălucitori și, curajoși ai Ordinului Eurasia, generalul Ștemenko şi mareşalul Ogarkov. Acelaşi Golstucker a pregătit timp de zece ani răzbunarea sa. De data aceasta GRU şi Statul Major General sovietic trebuia atacat pe propriul lor teritoriu, оn loc de „neutra” Cehoslovacie. Şi de data aceasta Golstucker nu a sperat оn greoiul NATO şi оn teribilul și uriașul său arsenal nuclear, dar nefolositor оn astfel de situații. Acum arma majoră de distrugere оn masă aflată оn mвinile rezidentului atlantismului planetar Goldstucker trebuie să devină оngвmfatul ”domn Perestroika”, noua armă a Ordinului Măgarului Roșu, speranța ordinelor de luptă atlantiste, căpitanul ”spetznaz”-ului ocult anglo-saxon care va fi trimis de la Ottawa оn spatele frontului inamicului eurasian.

27. Оntre false alternative

Autorii atlantişti ai proiectului anti-imperial ai perestroikăi au recurs оn acest caz la o metodă tradiţională – crearea unei pseudo-opoziţii, substituirea polului unui fals conservatorism cu unul real. Deoarece adevăraţii duşmani ai atlantiştilor nu erau simpli naţionalişti, ci „naţionalişti de tip imperial, continental”, „continentalişti” este firesc ca pseudo-opoziţia la atlantismul deschis al „Mr. Perestroika” trebuie să fie orice altceva dar nu eurasiană.

Urmвnd această schemă logică, oamenii Ordinului Atlantic, cu o implicare activă оn KGB, au creat paralel şi оn consecinţă, falşi poli. Aceşti poli erau: „comunişti-conservatori” Reprezentanţii lor au fost Yegor Ligachev şi mai tвrziu Ivan Polozkov (la un moment dat, amвndoi s-au risipit ca un fum, şi aceasta nu este de mirare, din moment ce opoziţia lor nu era pusă pe baza nici unui principiu şi., оn afara de aceasta era o structură seculară binecunoscută).

patrioţi - naţionalişti” Această mişcare a fost creată prin implicarea activă a KGB-ului, care a proiectat şovinist o poziţie iudeofobă asupra unei grupări marginale de patrioţi sinceri dar de scurtă durată, astfel оnfiinţвnd un algoritm special de „mişcare patriotică”, оn imposibilitatea de a provoca orice prejudicii grave grupului de interese atlantist care devenea tot mai mult şi mai mult legal.

„naţional-bolşevici” Acest curent a fost mai interesant şi a stat aproape concepţiilor grupului de interese eurasist, dar, mulţumită eforturilor KGB-ului, simțul măsurii s-a pierdut şi concepţia „naţional-bolşevică” a preluat un caracter respingător, grotesc şi extremist – atвt оn sens de accentuare excesivă a „leninismului”, cвt şi оn sensul iudeofobiei excesive.

Оn final, cel mai mare şiretlic al KGB-ului atlantist a fost să promoveze оnsuşi KGB-ul оntr-o opoziţie cu „democraţii” – şi acest mod a reuşit de asemenea, de vreme ce chiar angajaţii de la „Lubyanka”, „patrioţii” au raportat cu оncredere şi chiar cu speranţă.

Şi оn acest moment detaşamentele KGB au pregătit revoluţii atlantiste оn Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, au оnscenat spectacolul de represiune din Romвnia, au spart zidul Berlinului, l-au trădat pe Honecker, l-au alungat pe Jivkov, i-au ajutat pe separatiștii din Republicile Baltice şi Caucaz şi ca o оncununare a triumfului lor atlantist, au pregătit puciul teatral din august 1991.

Deci „cel mai derutant om, cu un semn distinctiv pe fruntea sa”, s-a pliat оntre „Mr. Perestroika” şi Anatoliy Lukianov, dar din exterior pare că cel de-al doilea pol al său nu era deloc Lukianov, ci altcineva, mult mai odios, mai scandalos, dar оn realitate, fie o figură complet nesemnificativă sau un om de paie. GRU şi Armata l-au privit pe Anatoliy Lukianov cu speranţă şi nerăbdare.

De unele schimbări - sfвrşitul războiului, reducerea armelor intercontinentale, politica externă se оndreaptă către Germania, Japonia şi China – eurasienii s-ar putea declara mulțumiți. Chiar şi dăruirea lui Gorbaciov pentru tema de „casă europeană” din Ordinul polar ar putea fi uşor interpretată оn cheie eurasiană, din moment ce această doctrină a fost extrasă din arsenalul geopolitic al filierei eurasiene din SS, din care făceau parte Axmann, Hildebrandt, Doleschallek, Kaufmann (legată tipologic cu Ordinul Eurasia din GRU).

Dar căderea Uniunii Sovietice, atacurile оmpotriva Armatei, оncercările de a implica Armata оn conflictele naţionaliste micro-teritoriale, politicile suicidale din Republicile Baltice, zguduind ultimele rămăşiţe atвt de valoroase pentru eurasieni ale Pactului Ribbentropp-Molotov, promovarea unei mafii necontrolate şi a criminalilor fățiși оn arena politică şi multe alte lucruri au оmpins GRU оntr-o pantă оntunecată.

Dar Anatoliy Lukianov a rămas оn umbră. Cu prudenţă, consecvent, pas cu pas el a pregătit un atac decisiv, final. Pвnă оn ultimul moment părea că totul poate fi salvat оntr-o clipă şi atunci lobby-ul eurasian ar folosi toate poziţiile geopolitice pozitive ale „perestroika” şi ar оncepe o nouă eră măreaţă, eliberată de comunism, de atlantism şi servitorii „Dansului Macabru”, era Eurasiei, Eurasia Cosmică, era Continentului solar sacru, Era Răsăritului. Dar a apărut izbucnirea din august 1991.

28. Puciul, culminația războiului ocult

Ce secret teribil a aflat Obolenskiy, investigвnd istoria puciului? Din punct de vedere al conspirologiei geopolitice, argumentul poate fi doar unul: el a pus mвna pe materiale legate de războiul ocult dintre cele două Ordine aflate оn spatele scenei puterii, Ordinul Eurasia și Ordinul Atlantic. Doar оn acest caz declarașia lui Obolenskiy capătă sens și оncrederea lui оn siguranța secretului devine clară.

Puciul din August a fost (sau ar fi trebuit să fie, оn planificarea autorilor săi) culminația opoziției geopolitice, momentul decisiv al războiului invizibil. Ordinul Atlantic nu putea ignora că eurasienii pregăteau pentru iarna 1991-1992 o operațiune definitivă, care ar fi dus la introducerea unui regim militar оn toată Uniunea Sovietică sub pretextul stabilizării situației sociale, politice și economice.

Atlantiștii au оnțeles de asemenea că atitudinea ideologică a conducerii militariste eurasiene avea să fie non-comunistă și orientată patriotic, dar fără excesele ”pan-slaviste”, fără xenofobie, fără ”anti-semitism”, caracteristici proprii mai degrabă KGB-ului.

Cu alte cuvinte, direcția militară urma să fie stabilă, liberală оn plan economic, lipsită de excesele teroriste specifice formelor de dictatură bolșevică. Mai mult decвt atвt, Regimul Militar Eurasian, regim de tip imperial roman, avea toate șansele să fie popular оn cel mai оnalt grad, pe de o parte fiindcă ar fi оnfrвnat dogmatismul comunist și utopia marxistă și pe de altă parte fiindcă ar fi fost sensibil la оnclinația naturală către ierarhie, disciplină, centralizare și comunitarism, socialitate și dator integralității tuturor etniilor eurasiatice.

Patriotismul Regimului Militar ar fi fost imperial оn loc de a fi ”rusesc” și ”naționalist” оn sensul оngust al conceptului. Toate acestea făceau asemenea perspectivă nu numai inacceptabilă, ci fatală, mortală pentru ”lobby”-ul atlantist din interiorul URSS și de asemenea pentru atlantismul mondial. Оn ciuda uriașelor distrugeri cauzate țării de Ordinul ”Dansului Macabru”, de Mr. Perestroika оmpreună cu ”tovarășul” său din KGB, Eduard Șevarnadze (acuzat inclusiv de proprii săi georgieni), Ordinul Eurasiei a știut cum să utilizeze această situație negativă оn beneficiul propriei poziții, atвta timp cвt оn departamentele secrete ale GRU lucrau discipoli de valoare ai marilor strategi ruși Ștemeko și Ogarkov.

Duelul geopolitic cu Goldstucker ar fi putut lua sfвrșit cu оnfrвngerea acestui оndemвnatic și activ reprezentant al Ordinului Atlantic. Problema majoră a atlantiștilor era să prevină formarea unei situații de război оn URSS, spre care părea să ducă logica evenimentelor. Chiar cu acest scop a fost organizat puciul din August.

29. Eroarea de calcul a mareşalului Yazov

Pe de altă parte, la putere s-au făcut manevre diversioniste – atвt Chebrikov cвt şi Kryuchkov au urmărit solidarizarea cu armata eurasiană оmpotriva „cosmopoliţilor democraţi”. (Ca o chestiune de fapt, оntreaga mişcare democratică a fost, desigur, organizată doar de către KGB şi, de asemenea, era mai artificial construită chiar decвt mişcarea patriotică, deoarece pentru Rusia și Eurasia este mult mai natural să sprijine mișcarea „de dreapta” decвt pe cea de „stвnga” – aceasta este o constantă istorică.)

Pentru a ascunde acest joc dublu, atlantiştii din KGB au creat mituri despre „aripa iudeo-masonică” a KGB-ului (așa era numită secțiunea moscovită a KGB, оn contrapartidă chipurile cu secțiunea Unională a KGB). De fapt, KGB-ul era ocupat cu activităţile anti-eurasiene, desființвnd structurile reţelei eurasiene оn ţările Europei de Est, distrugвnd „teluricul” şi regimurile anti-atlantiste (cum a fost regimul Ceauşescu, care a fost оntotdeauna orientat către blocul eurasian continental și оi ura pe ”vвnduții” atlantiști - vezi Claude Carnou “Din nou către Est - Again on the East” din revista „Crisis”, nr. 5 aprilie 1990, Franţa”).

Oricum, puciul dovedeşte că unele mişcări destul de neclare ale lui Kryuchkov au reuşit să-i convingă pe unii eurasieni – mareşalul Yazov şi Oleg Balkanov – să grăbească formarea situaţiei de război şi să accepte ajutorul din partea KGB-ului, cu condiția ca acesta să se distanțeze de atlantism și să stea, оn final, de partea Armatei, gata să acţioneze оmpotriva „democraţilor”.

Probabil Kryuchkov a stipulat nişte condiţii pentru că organizaţia sa, structurile KGB, оn cazul regimului militar eurasian riguros bineоnţeles că ar fi fost epurate, mai ales оn aripa lor veche, terorist-partinică, mondialistă și atlantistă.

Nu ştim оncă ce argumente au raportat agenţii Ordinului Eurasia mareşalului Yazov. Este doar evident că semnarea Trataului Novo-Ogarev nu are nici cea mai mică legătură cu aceasta. Totul ar fi putut să fie schimbat din nou, anulвnd orice ”оnțelegere” intervenită оntre oameni care nu realizau clar situația geopolitică, conduși de extrem de incoerentul ”Gorby”, aduși оn această poziție nu pentru a lua decizii, ci pentru a masca o alegere ocultă.

Ce ar fi putut să оi spuna Kryuchkov mareşalului Yazov (acesta din urmă esențial devotat strategiei Ordinului Eurasiatic) pentru ca acesta să pună оn pericol destinul opoziţiei milenare, destinul continentului, destinul spaţiului Eurasiei, un destin inevitabil şi, care părea atвt de aproape de victorie?

De ce Yazov l-a ales pe şeful celei mai anti-eurasiene organizaţii? Pentru moment, trebuie să ne limităm la a presupune. Şi este perfect clar că greşeala mareşalului Yazov ascunde secrete teribile, poate chiar implicвnd influenţe paranormale, „magice” sau telepatice, sau efectul unor droguri speciale psihedelice. Toate acestea nu sunt atвt de necrezut, dacă ne amintim mărturiile unor membrii Comitetului pentru Starea de Urgență despre completa lor amnezie оn timpul celor trei zile fatale.

Numai oamenii complet idioţi ar considera acei oameni, ajunşi la cel mai оnalt nivel al carierei lor politice, militare, de informații şi „conspirologice”, ar putea оntr-o asemenea situaţie să se comporte ca nişte vagabonzi beţi, iresponsabili, care se оmbată fără оncetare, оngrămădiți printre tancuri și propagandiști ”democratici”. Dar, de asemenea versiunea despre otrăvirea lui Kryuchkov de către cei opt membrii rămaşi ne pare оnspăimвntător de credibilă, deoarece оn KGB oamenii оși păzesc șefii mai vigilent decвt pe оnsuși Gorbaciov. Probabil că оn afacerea despre „greşeala mareşalului Yazov” a avut loc o combinare de factori ocult-ideologici şi parapsihologici, ce au operat concomitent. Dar ce „armă” a fost folosită de data aceasta de Ordinul atlantic? Vom discuta despre aceasta foarte curвnd.

30. Mr. Perestroika trece la atac

Parlamentul rus, constituit din oameni ”de ocazie”, incompetenți, fără o atitudine geopolitică explicită și acționвnd pe baza emoțiilor оntвmplătoare, neglijente și anarhice, оn lașul lor trafic de influență, după farsa din Moscova ar fi putut dărвma оntreaga afacere. Elțin, fie că nu a primit informația la timp, ori fie că pur și simplu a uitat despre cel mai important lucru, și-a concentrat polemicile zdrobitoare asupra celor opt puciști, uitвnd sarcina principală. De altfel, condiția mentală a președintelui rus ne face să credem că și el era sub influența unei influențe parapsihologice, așa cum a fost remarcat nu numai de către conspirologi europeni, ci și de către mulți jurnaliști occidentali, la оnceput găsind o explicație a inadecvării complete a lui Elțin оn apartenența lui la ”extrema dreaptă”, dar mai tвrziu fiind forțați să vadă o influență a consumului de substanțe psihotrope sau o influență ocultă. Yakovlev a venit la parlament să ceară arestarea lui Lukianov. Elțin repeta constant pentru Mr. Perestroika faimoasa frază ”оn spatele conspirației celor opt a fost Lukianov, el este ideologul principal al conspirației”

31. Lukianov şi locuitorul mormвntului lui Akhromeev

Cu toate acestea, chiar daca Lukianov a fost оnchis, nu s-a putut niciodată să poată fi el prezentat drept cap al conspirației și pe această bază, să se șteargă toata rețeaua de agenți eurasieni, toate structurile secrete ale GRU. Cвștigătorii atlantici au putut оnlătura numai structura superioara a „grupului” și militarii conservatori, care și așa nu au reprezentat vreun pericol deosebit. Cu excepția asasinării mareșalului Pugo, cea mai importantă lovitură dată lobby-ului pentru Eurasia a fost moartea misterioasă a mareșalului Akhromeev și evenimentele stranii ulterioare de la оncă proaspătul său mormвnt.

Ne vedem nevoiți sa facem aici o scurtă divagație оn istoria ordinului Atlantic și оn mod special оn istoria ordinului medieval al “Menestrelilor Morganei”, a cărui emblema a fost “Moartea Dansвnd”, Dansul Macabru. Conform spuselor lui Grasset d’Orcet, care s-a ocupat de studierea acestui Ordin, adepții lui foloseau ca parolă hieroglifică simbolul unui “Mort reоnviat” sau “Un mort ieșind din mormвntul sau”. Оn anumite ramuri specifice ale Ordinului, care nu aveau așa de mult de a face cu politica ocultă și geopolitica, cвt mai degrabă cu “magia” și ”necromanția”, exista un ritual al exhumării corpurilor оn scopuri simbolice și oculte.

Оntreaga poveste cu moartea și exhumarea ulterioara a corpului lui Akhromeev se leagă de implicarea оn uciderea sa a Ordinului Atlantic. Оn orice caz, conspirologii vestici asociază univoc detaliile profanării corpului mareșalului cu “exhumarea rituală”, pana acum practicata оn Vest mai degrabă de către membrii unor secte оntunecate. Probabil ca agenții atlantici sperau de altfel să găsească ascuns оn mormвntul lui Akhromeev vreun document secret sau orice alt marcaj special pe corpul acestuia. Toate acestea devin mai mult decвt credibile odată ce luăm оn considerare rolul major al lui Akhromeev оn armata ordinului “Polar” și legătura lui strвnsă cu Ogarkov, unul din liderii ordinului Eurasiatic. Оn orice caz, după puci, atlanticii au efectuat cвțiva pași hotărвți оn lovirea eurasiaticilor. După numai o luna оnsă, a devenit clar ca atacul lor eșuase și оn spatele tentativei isterice, grăbite, de a ruina complet statului, panica și teama a fost la fel de clar vizibilă. Ordinul Eurasiei nu a fost distrus definitiv și оn prezent оi vine rвndul să lovească. Cвteva semne clare ne permit să considerăm оnsă că aceasta răbufnire ar putea fi Cea Din Urmă.

32. Metafizica războiului ocult

Pe aceasta luptă dintre două modalități opuse de a vedea lumea, dintre cele doua imagini metafizice ale vieții, dintre cele doua căi către cosmos și prin cosmos, dintre cele doua principii mărețe, nu numai opuse unul altuia dar și indispensabile оn esența lor - odată ce pe această pereche se bazează toate procesele cosmogonice și cosmologice, se bazează toate parcursurile ciclice ale istoriei umane.

Ordinul Eurasia, Ordinul Principului Masculin, Soarelui, Ierarhiei, reprezintă proiecția Muntelui, Apollo, Ormuzd, Hristos Pantocrator. Eurasia ca Tărвm al Estului este Tărвm al Luminii, Tărвm al Raiului, Tărвm al Imperiului, Tărвm al Speranței, Tărвm al Polului.

Ordinul Atlantic, Ordinul Principiului Feminin, al Lunii, al Egalității Orgiastice, reprezintă proiecția egipteanului Seth, Python, Ahriman, Suferinței lui Christos, Omului scufundat оn disperarea metafizica a celui care se roagă singur оn grădina Ghetsimani. Atlanticul, Atlantida ca Tărвm al Vestului, este Tărвm al Nopții, Tărвm al “gropii exilului” (cum a spus un islamic sufist), Centrul Planetar al Scepticismului, Tărвmul Marelui ”Spleen” (Plictiseală) Metafizic.

Ambele ordine au cele mai adвnci rădăcini ontologice și sacre și au motivarea metafizică de a оnsemna ceea ce оnseamnă. A considera oricare dintre aceste ordine ca un accident istoric ar оnsemna a nega logica secretă a ciclurilor umane și cosmice. Alegerea unei cai geopolitice oglindește alegerea unei cai metafizice, ezoterice, calea Spiritualității către univers.

Nu exista din acest motiv garanții (fiind imposibil propri-zis) de a afirma că Eurasia este bună iar Atlanticul este rău, ca Roma este sfвnta și Cartagina este blestemată și nici invers. Totuși, oricine este solicitat de Ordin va trebui să facă un pas hotărвt оn a-l servi. Legile lumii noastre sunt оn așa fel făcute оncвt rezultatul Marii Bătălii nu este prestabilit, rezultatul dramei “Eurasia оmpotriva Atlanticului” depinde оn totalitate de solidaritatea planetară a tuturor acelor chemați să servească, de toți soldații geopoliticii, toți agenții secreți al Mării și Pămвntului. Rezultatul razboiului cosmic al lui Apollo cu Șarpele Python depinde de fiecare dintre noi, fie ca оnțelegem sau nu acest lucru.

33. Sfвrşitul timpurilor

Toate acestea nu stau mărturie la relativitatea diviziunii rolurilor din Ultima Bătălie, cвt la imposibilitatea de alegere a unui Bine evident prin sine оnsuşi, pentru a se păzi oricine şi pentru a lua parte la lupta escatologică de partea ”corectă”. Se vorbeşte despre Ultimele Timpuri, cвnd „chiar şi alesul va fi ispitit”. Opţiunea alegerii dintre cele două „echipe” escatologice nu poate fi ceva formal. Este alegerea Spiritului, este cel mai mare noroc, este cea mai mare dramă metafizică. Din acest motiv, nimic din realitatea epocii escatologice – şi multe autorităţi tradiţionale şi religioase afirmă că noi trăim acum exact оntr-o asemenea epocă – nu poate servi ca negativitate absolută sau pozitivitate absolută. Şi este prosteşte să absolutizezi orice formă politică, echivalвnd-o cu „Răul absolut” sau cu „Binele absolut”. Pвnă şi оnceputul alegerii adevărate stă dincolo de graniţele ideologiilor politice exterioare, dincolo de graniţele separării dintre democraţi, fascişti şi comunişti.

Adevărata alegere оncepe la un nivel al geopoliticii şi urcă mai departe pe „spirala profetică” (conform expresiei lui Jean Pвrvulescu) către abisurile misticismului, metafizicii, gnosticismului, către abisurile Secretului divin de nepătruns. Ordinul atlantic şi Ordinul eurasian sunt ultimele secrete ale istoriei umane publice. De fapt, оnăuntrul acestor Ordine mai există şi alte cercuri mai оnchise, mai misterioase, legate de metafizica pură. Dar oricum, adevărata, riguroasă şi conştiincioasă luptă escatologică оncepe chiar cu Ordinul Eurasia sau cu Ordinul Atlantic. Chiar fără a te scufunda adвnc оn secretele ultime, pur și simplu doar lucrвnd pentru Ordin, este suficient să fii un participant activ, chemat și ales, al Marii Drame.

34. Lupta finală

35. Ordinul şi „ai noştri”

Este semnificativ că atlantiştii ruşi din Rusia nu folosesc acest cuvвnt. Este logic, deoarece aici ei nu sunt dintre ”ai noștri”; pentru aceștia, propriul lor ”ai noștri” se află departe dincolo de granița continentului, оn insula mohorвtă.

Dar pentru Jean Pвrvulescu, care şi el a făcut din acest termen un concept conspirologic geopolitic, noţiunea „ai noştri” este atotcuprinzătoare. Jean Pвrvulescu identifică conceptul „ai noştri” cu оntreaga reţea de partizani al Marelui Bloc Continental – din Japonia pвnă оn Belgia, din China оn Franţa, din India оn Spania, din Iran оn Germania, din Rusia оn Italia. „Ai noştri” pentru Pвrvulescu este sinonim cu оnsuşi Ordinul Eurasian cu toate ramurile şi grupările sale, recunoscвndu-se reciproc, conștient sau nu, conspirativ sau fățiș, оn aceeași zonă de influenţă geopolitică, mistică şi metafizică.

„Ai noştri” este frontul unit invizibil al Continentului, Frontul Tărвmului, Frontul Răsăritului Absolut, a cărui provincie vestică este Europa, Europa „noastră”, Europa tradiţiei, Pămвnt, Spirit. „Ai noştri” este atвt catolic şi ortodox, cвt şi islamic, atвt hindus şi taoist, cвt şi lamaist, atвt păgвn şi agnostic, cвt şi mistic. Dar numai cei care sunt devotați Continentului Răsăritului, misteriosului și necunoscutului său Destin.

Pвrvulescu vorbeşte despre o „Franţă paralelă”, o „Romвnie paralelă”, o „Rusie paralelă”, o „Chină paralelă” ca despre o substanţă spirituală, ca despre măsura invizibilă spirituală a ţărilor reale, оn secret unite оntr-o „Eurasie paralelă”, „Eurasia Spiritului Pur”.

„Ai noştri” sunt soldaţii „Eurasiei paralele”, eroii Estului Absolut, toţi servind оn logica ocultă a ”spiralei profetice” principiul Unicului, Unica Idee, Scopul, Principiul Ascuns. Оndată ce conservator-revoluţionarul german, naţionalist, rusofil şi eurasian Arthur Moeller van den Bruck a spus repetвnd ce a spus Khomyakov („Biserica este Unică”): „Există un singur Reich (un singur Imperiu), la fel cum există doar o singură Biserică”. Este Reich-ul „nostru”, este Biserica „noastră”, este Imperiul „nostru”.

36. Ora Eurasiei

Doar că trebuie să de abținem de la a cădea оn arhaism, de la a apăra forme culturale, sociale, politice uzate; nu trebuie să fim pur și simplu conservatori, conservatori din inerție. Ordinul Eurasia este Revoluția Conservatoare totală, Marea Deșteptare a conștiinței geopolitice, este calea verticală, оn locul oscilațiilor de la stвnga la dreapta pe care le face șarpele pentru a merge оnapoi.

Ordinul Eurasia este duelul crud și deschis cu puternicul și vicleanul Oponent, cu Ordinul lui Seth, Măgarul Roșu, Ordinul ”Morții Dansвnd”. Trebuie să aruncăm servitorii Oceanului оnapoi оn Ocean, să оmbarcăm agenții ”Insulei” cu destinația оnapoi către ”Insula” lor. Trebuie să оi extragem din carnația Continentului pe toți aceia care i-au trădat pe ”ai noștri”, care au trădat idealurile noastre, interesele noastre.

Da, inamicii noștri au adevărul lor. Da, trebuie să respectăm alegerea lor profund metafizică, trebuie să ne fixăm privirea оn Secretul lor, оn secretul din ”Groapa Apusului”. Dar asta nu trebuie să ne influențeze fermitatea, furia, cruzimea rece și aprigă. Putem fi indulgenți doar atunci cвnd Continentul nostru va fi liber, cвnd ultimul atlantist va fi aruncat оn Apele Sărate, оn elementele aparținвnd simbolic zeului egiptean cu chip de crocodil.

Judecвnd după semne precise, ”Vremurile sunt aproape”. Endkampf, Ultima Bătălie se va dezlănțui оn curвnd. Sunteți pregătiți, seniori ai ”Ordinului Polar”? Sunteți pregătiți, soldați ai Eurasiei? Sunteți pregătiți, оnțelepți strategi ai GRU? Sunteți pregătite, mari popoare ale Eurasiei, care v-ați prins оn rămășag prin faptul оnsuși al nașterii voastre? Deja au bătut clopotele decisive ale Ceasului Eurasiei…

Marele Război al Continentelor deja se apropie de ultima sa clipă.

Aleksandr Dughin