23 , -  




FAQ







-




















Eurasian Movement (English)



.. " "" -


.. " "

>>
>>
>>
>>
>>
>>
>>
(.) | mp3
.

(- mp3, . 1 )
:
- -
- -

--
[ ]
[ ]
[ -]
[ ]
[ ]
- [ ]
[ ]
[ ]
? []
[ ]
.. >>
>>
>>
>>
>>
" "
, 125375, , , 7, 4, 605, (. )
:
+7(495) 926-68-11
- , , , , CD, DVD, VHS , , "" .
E-mail:
  • " "
    -:
    +7(495) 926-68-11
  • - " "
  • . ()

  • [ ]

  • .
    : 117216, / 9, ..

    " "




  •    width=

      width=

    - width=
    Rambler's Top100



    ..

    -
    evrazia - lj-community
    -
    -




    (VIII )

    ( )

    ( )

    ( )

    . @Mail.ru
    MARELE RĂZBOI AL CONTINENTELOR. PARTEA II | Aleksandr Dughin 

    Aleksandr Dughin

    MARELE RĂZBOI AL CONTINENTELOR. PARTEA II

    PARTEA II DUPĂ 1945

    17. După victorie

    Agresiunea lui Hitler mpotriva URSS a reprezentat o catastrofă eurasiană. După războiul fratricid dintre cele două popoare nrudite geopolitic, spiritual şi metafizic, dintre două regimuri de orientare anti-atlantistă, Rusia lui Stalin şi Germania lui Hitler, victoria Rusiei era de fapt echivalentă cu nfrngerea, din moment ce toate experienţele istoriei au demonstrat că Germania nu se va putea mpăca niciodată cu o pierdere, deoarece nvingnd Germania, nvingătorul chiar prin victoria lui nnoadă iţele unui viitor conflict, sădeşte seminţele unui război viitor. Yalta l-a determinat pe Stalin să se solidarizeze cu Aliaţii, adică exact cu acele forţe care au fost cei mai feroci dușmani ai Eurasiei. Stalin, nţelegnd perfect legile geopoliticii şi fiind deja susţinător deschis al orientarii eurasiatice, nu se putea sa nu nţeleaga cu cine s-a aliat. Imediat după nfrngerea germană, Stalin a nceput să facă un nou plan geopolitic, al Pactului de la Varşovia, integrnd ţările est-europene n atmosfera Rusiei Sovietice.

    Acum intervine primul conflict şi dezacord cu atlantiștii. Pnă n 1948 Stalin şi-a ascuns intenţiile sale continentale şi chiar a aprobat crearea statului Israel. Apariţia Israelului a fost strategia majoră a Angliei (a atlantismului n general) prin care şi consolida influenţa militară, economică şi ideologică n Orientul Mijlociu. Dar deja n 1948, folosind nainte de toate lanţul de comandă politică internă al armatei (Jukov Vasilevskiy, Ștemenko), Stalin s-a rentors către geopoliticienii eurasieni ortodocşi, a restaurat epurările anti-atlantiste din interiorul guvernului şi a pronunţat condamnarea pentru Israel, considerndu-l ca fiind o formaţiune anti-continentală generată de spionii anglo-saxoni. Moartea lui Stalin coincide foarte ciudat cu momentul att de tensionat şi dramatic pentru ndeplinirea planurilor sale eurasiene, cnd perspectiva unei noi uniuni continentale URSS-China era foarte prezentă, şi care ar fi putut schimba schema logică a aliniamentului de puteri planetare, aducnd revanşa pentru Marea Ordine a Eurasiei. Dacă luăm n calcul aceste cauze şi trăsăturile geopolitice ale demersurilor post-staliniste n URSS, versiunea despre asasinarea lui Stalin (avansată de către mulţi istorici europeni) devine mai mult dect probabilă. Eroii principali presupuși de către majoritatea istoricilor n asasinarea lui Stalin au fost NKVD-ul şi şeful ei, sinistrul Beria, cel mai mare duşman al GRU, al Statului Major al Armatei şi al Eurasiei. (Este important să avertizăm că părerile autorului despre Beria s-au schimbat substanţial de cnd acest document a fost scris, odată cu noi elemente ale interpretării istorice aduse la lumină de istoricii ruşi. Astfel, n revista Elementy nr. 9, a apărut un articol de A. Potapov, Eurasia şi serviciile secrete, care prezenta un punct de vedere total diferit despre Beria şi rolul său.) n 1953, opt ani după pseudo-victorie, a existat un singur pas naintea victoriei adevărate a Eurasiei (ca şi n 1939). Dar n locul ei, lumea a văzut Căderea Titanului.

    18. Misiunea polară a generalului Ștemenko

    Conform lui Jean Prvulescu, ncepnd cu a doua jumătate a anilor 40, o figură cheie n lobby-ul geopolitic sovietic a fost general-colonelul sovietic Serghei Mateevici Ștemenko (1907-1976). Susţinătorii lui de rang nalt au fost mareşalul Jukov şi generalul Aleksandr Poskrebișev (care, conform unor surse, ndeplinea pe lngă Stalin o misiune similară celei ndeplinite de Martin Bormann pe lngă Hitler: era un vehicul al ideilor germanofile).

    n anii 60 Ștemenko a fost o personalitate marcantă a armatei sovietice: n diferite momente a fost comandantul forţelor armate ale Pactului de la Varşovia, precum şi şef al Statului Major Sovietic.

    Dar cea mai relevantă dintre funcţiile lui, conform unor date fundamentale ale studiului nostru conspirologic, a fost poziţia de şef al GRU n anii 1946-1948 şi 1956-1957. Cu Ștemenko, GRU a fost complet reactivat la funcţia sa polară, ocultă, introdusă n structurile GRU de fondatorul său, Aralov.

    Pierre de Villemarest l numea pe Ștemenko primul și cel mai eminent geopolitician sovietic. Ștemenko era un susţinător natural şi univoc al Marelui Proiect Continental, n deplină corespondenţă cu logica tradiţională a Ordinii Eurasiatice. n cartea sa, Villemarest scrie despre Ștemenko: aparţinea acelei caste de ofiţeri sovietici, care deşi fiind sovietici, nu erau mai puţin reprezentanţi ai spiritului Marii Rusii. Şi continuă mai departe: Pentru această castă, URSS este un imperiu chemat să ghideze continentul eurasiatic, nu doar de la Urali pnă la Brest, ci şi de la Urali pnă n Mongolia şi din Asia Centrală pnă la Mediterană.

    Planurile strategice ale lui Ștemenko includeau penetrarea paşnică economic-culturală n Afganistan (despre care vorbea ncă din 1948-1952) şi intrarea trupelor sovietice n capitalele arabe: Beirut, Damasc, Cairo, Alger. Deja n 1948 Ștemenko insista pe rolul special geopolitic al Afganistanului, care ar fi permis Uniunii Sovietice accesul la Oceanul Planetar şi ar fi permis şi creşterea puterii militare a flotei sovietice n Marea Neagră şi Marea Mediterană.

    Merită notat că faimosul amiral Gorșkov a fost un apropiat prieten al generalului Ștemenko. Ștemenko şi sub-diviziunea ocultă, reactivată de el n GRU, au creat n Rusia lui Stalin o reţea puternică şi avansată de influenţă eurasiană care, n ciuda tuturor ncercărilor lui Beria de a o elimina, nu a putut fi distrusă nici măcar după moartea lui Stalin, cu toate că din 1953 pnă n mijlocul anilor 60 lobby-ul eurasian din interiorul armatei a fost obligat sa adopte o poziţie defensivă. Ca o nenorocire inevitabilă, agenţii GRU au avut n frunte un agent atlantist al KGB, al vecinilor de la Lubyanka, pentru 23 de ani (1963-1986), n persoana fostului responsabil cu lichidările, generalul Piotr Ivașutin. A fost un compromis indispensabil. Generalul-colonel Ștemenko, agent al Ordinului Polar, Ordinul Eurasia aceasta este cheia nţelegerii logicii secrete a istoriei sovietice de la Hruşciov la perestroika. Această istorie, oricum prin nimic diferită de istoria universală, este istoria luptei totodată vizibile şi obscure dintre cele două ordine: Menestrelii Morganei (atlantişti) versus Menestrelii lui Mursya, devotaţii egipteanului zeu Seth, Măgarul Roşu, versus devotaţii zeului nordic, polar, Apollo, ucigătorul balaurului-şarpe Python.

    19. Nikita Hruşciov, agent al Atlantismului

    Hruşciov a fost primul protejat al grupului de interese atlantist n devenirea sa de conducător individual al URSS-ului. n ciuda dezacordurilor sale cu Beria, Hruşciov s-a bazat pe KGB şi la momentul oportun a făcut alegerea definitivă, opusă celei făcute de Lenin şi Stalin. Activitatea lui Hruşciov intenţiona să distrugă structurile interne eurasiene din URSS şi de asemenea, să sublimeze proiectul global continental al blocului supra-statal planetar. Venirea lui a reprezentat venirea la putere a KGB-ului.

    ndată ce şi-a consolidat poziţia, Hruşciov a nceput să lovească n reprize toate nivelele grupului de interese continental-patriotice. ntreaga sa atenţie este de aici nainte ndreptată către ţările anglo-saxone, n special către SUA. Sloganul lui Hruşciovsă prindem din urmă şi să ntrecem Vestul nseamnă alinierea la puterile atlantice şi recunoaşterea superiorităţii lor sociale şi economice. Tezele sale despre victoria rapidă a comunismului sunt direcţionate să reactiveze din nou tendinţele stngii mesianice, bolşevic-mondialiste aproape uitate n lungii ani ai stalinismului geopolitic eurasiatic de factură imperială. Hruşciov ţinteşte să lovească toate structurile tradiţionale de pămnt, care au fost salvate datorită protecţiei secrete a Ordinului Eurasian, chiar şi n cele mai grele perioade ale terorii roşii. Hruşciov vrea să scape definitiv de biserica ortodoxă rusă (care fusese protejată de Stalin nota traducătorului).

    Hruşciov a fost un americanist şi atlantist n tot ceea ce a făcut: pornind de la faimosul porumb atlantist şi sfrşind cu conceptele sale militare exclusiv bazate pe folosirea rachetelor intercontinentale n detrimentul tuturor celorlalte arme. Lui Hruşciov nu i-a păsat deloc de continentul eurasian. El era preocupat de America Latină, de Cuba etc. Exista un conflict aproape deschis ntre atlantiştii cabinetului de război a lui Hruşciov (al cărui lider era mareşalul S.S. Biryuzov) şi eurasienii din grupul lui Ștemenko.

    Hruşciov a insistat asupra conceptului de blitzkrieg (război fulger) nuclear intercontinental, care din punct de vedere continental nu este nimic mai mult dect un sabotaj, care slăbeşte reala putere militară a forţelor continentale, năruind economia şi crend o ameninţare apocaliptică planetară. După demiterea lui Hrușciov, publicaţia Steaua Roşie a scris destul de corect: Acea strategie, pe care noi n final am refuzat-o, nu putea să se nască dect ntr-o minte bolnavă. Ștemenko nsuşi, mai devreme n aceeaşi Steaua Roşie avertizase: Este de neacceptat ca siguranţa URSS-ului să fie numai n rachetele balistice intercontinentale.

    Cu Hruşciov ncepe separarea definitivă a funcţiunilor inter-statale: oamenii partidului şi reprezentanţii de la Lubyanka s-au nfrăţit de aici ncolo cu adepţii lui Hruşciov n strategia de blitzkrieg nuclear. Armata sovietică devine principalul şi primul ostatic al teroriştilor nucleari ai PCUS (Partidul Comunist al Uniunii Sovietice), mai exact, ai aripii atlantiste din PCUS ), n timp ce eurasienii şi lobby-ul GRU a insistat asupra dezvoltării armamentelor convenţionale şi asupra ncercării de compensare prin studiul posibilităţilor oferite de militarizarea spaţiului cosmic.

    n 1958 Hruşciov l demite pe mareşalul Jukov, un puternic şi foarte popular eurasian. n 1959 el ncepe o nouă ofensivă l pune n fruntea GRU pe unul dintre cei mai odioşi oameni din istoria sovietică, pe călăul sngeros, cekistul Ivan Serov, cunoscut sub porecla de zhivoder (Călăul). Acest personaj sngeros tipul ideal caracteristic Ordinului Măgarului Roşu a fost detestat de Statul Major General şi, binențeles de agenţii GRU şi n primul rnd de patrioţii eurasieni.

    Un alt atlantist, generalul Mironov devine direct răspunzător de aşa-zisul organ executiv ceea ce nseamnă supraveghere asupra armatei şi a subdiviziunilor serviciilor secrete. Cu toate acestea, manevrele ofensive ale lui Hruşciov ntlnesc reacţia ocultă bine coordonată a eurasienilor: Konev, Sokolovskiy, Timoșenko, Grechko ncearcă cu orice preţ să l nfrngă pe Hrușciov. Fiecare zi suplimentară la putere a atlantiştilor provoacă o leziune ideologică, strategică şi politică de nenlocuit URSS-ului şi intereselor puterilor continentale.

    Să notăm un detaliu curios: n epoca lui Hruşciov, este nlocuită dominaţia de tip stalinist a liniei totalitar-hegeliene n filozofia marxistă ritualistă (atribuind prioritate factorilor supra-individuali, obiectivi, asupra individualului şi subiectivului) cu dominaţia liniei subiectiv-kantiene (atribuind prioritatea individualismului şi subiectivului asupra obiectivului. Chiar n această perioadă ncepe decăderea rapidă a educaţiei civice şi apare o constelaţie nouă de academicieni şi oameni de ştiinţă de-ai lui Hruşciov care nu reprezentau altceva dect o gloată de nespecialişti, lipsită de talent, oportunistă şi arogantă. Ca exemplu, l amintim pe hruşciovistul A.N. Yakovlev, care a admis că l-a criticat pe Marcuse, fără să fi avut timp să-l citească măcar. Oamenii de ştiinţă stalinişti au continuat, ntr-un mod ciudat, tradiţiile academice pre-revoluţionare şi ca o regulă, se distingeau prin cunoaşterea temeinică a acelor autori pe care cu sinceritate sau fără sinceritate i criticau). Cu Hruşciov ncepe propagarea pas cu pas n societate a unei intelighenţii orientate atlantist, fără rădăcini şi cosmopolită, pe care KGB-ul a clocit-o pe furiş chiar şi n formele ei cele mai radicale şi dizidente. Tematicile Vestului, ale SUA ncep să se răspndească n URSS ca fiind interzise, dar totuşi interesante de la finele anilor 50 şi nceputurile anilor 60.

    20. Calea cea lungă către 1977

    Demiterea lui Hruşciova fost fără ndoială făcută de minile Ordinului Eurasia. Este semnificativ, faptul că opt zile după plecarea sa din Secretariatul General, avionul n care erau doi agenţi cheie ai lobby-ului atlantic mareşalul Biryuzov şi generalul Mironov s-a prăbuşit. După lovitura de graţie suferită de Hrușciov,eurasienii au nceput treptat să şi recapete poziţiile. Leonid Brejnev a fost un personaj sprijinit de eurasieni. Este semnificativ, ce a spus scriitorul Smirnov n 1965: Pe 9 mai 1965 la parada de victorie din Moscova, nainte de trecerea coloanelor de veterani, celebrnd a douăzecea aniversare a victoriei, nsuşi mareşalul Jukov a decorat cu ordine de război. După şapte ani de dizgraţie din partea lui Hrușciov, Jukov era din nou reabilitat. Era victoria de moment a GRU.

    Dar triumful Ordinului Eurasian sub Brejnev era departe de a fi complet. Atlantiştii din KGB nu aveau de gnd să capituleze. Proiectele continentale erau constant oprite.

    n anii 60 a existat chiar o situaţie paradoxală, cnd perspectiva blocului continental a fost discutată. Este interesant să menţionăm din acest punct de vedere despre negocierile lui Arthur Axmann fostul şef al Hitlerjugend (organizaţia de tineret hitleristă) şi participant la lobby-ul eurasian din interiorul SS cu Zhou Enlai, despre crearea unui bloc unit continental Pekin-Berlin-Paris, trecnd peste URSS. Laval şi, chiar şi generalul de Gaulle au susținut acest proiect fără nici o rezervă. O ntlnire ulterioară s-a ţinut la Bucureşti. Arthur Axmann i-a povestit la Madrid lui Jean Prvulescu despre următorul episod a luptei sale n timpul zborului său către Pekin. n acelaşi avion s-a urcat un grup de militari sovietici, care au ncercat să l convingă pe Axmann de necesitatea includerii şi a URSS-ului n acest proiect eurasian care era un vis vechi al lui Axmann, duşmanul rasismului antislavic hitlerist, ncă din timpurile cnd era implicat n lobby-ul eurasian dinăuntrul SS-ului (cercul din interiorul SS i includea pe hauptmann-ul Aleksandr Dolejalek, Richard Hildebrand, Guenther Kaufmann şi alţii, legaţi, binenţeles de Walter Nikolay şi Martin Bormann).

    De asemenea ofiţeri GRU i-au raportat lui Axmann despre intrigile grupului de interese atlantist din URSS, punnd obstacole de nenvins tuturor proiectelor geopolitice orientate către continent şi astfel către toate puterile continentale, cea mai importantă fiind URSS-ul. Atlantiştii din KGB, folosind tacticile lor tradiţionale, au forţat Armata să se resemneze cu Ivașutin (vechi chekist şi figură extrem de nepopulară) n fruntea GRU pentru 23 de ani. Dar cu toate acestea, din 1973 Brejnev a nceput să avanseze militarii tot mai aproape de guvernul ţării. n 1973 mareşalul Grechko a devenit membrul al Biroului Politic. Trebuie să spunem că şefii KGB Andropov şi, mai trziu moştenitorul lui Chernenko erau membri ai Biroului Politic din 1967.

    Dar cel mai mare triumf al Armatei şi al GRU a fost n 1977, cnd noua constituţie a lui Brejnev a fondat Consiliul Securităţii, devenind o forţă politică şi legală de sine stătătoare şi independentă. A fost o victorie a armatei mpotriva KGB. A fost o victorie a Eurasiei. Brejnev, niciodată grăbit, mereu prudent şi-a ţinut promisiunea făcută lobby-ului eurasian de a schimba culisele structurii interne sovietice ale puterii.

    Acum armata are agenţia sa riguroasă la cel mai nalt nivel. Strategia lui Brejnev era orientată continental, iar spaţiul cosmic şi aplicaţiile militare spaţiale devin baza n sfera de interes strategic. Paralel cu proiectele de război spaţial, geopoliticienii lui Brejnev au elaborat modele aplicabile ideologic şi politic, lund n considerare noua nomenclatură strategică şi militară şi tipologia erei spaţiale.

    Este important să menţionăm n acest context ideile autorului şi ideologului mişcării patriotice, A. Prokhanov, foarte apropiat de grupurile geopolitice din Statul Major General ncă din vremea mareşalului Ogarkov. Prokhanov asigură că strategia militară sovietică eurasiană de la sfrşitul anilor 70 şi prima jumătate a anilor 80 a elaborat cu seriozitate proiectul unei noi civilizaţii continental-spaţiale, bazată pe o combinaţie a tradiţiilor spirituale şi metafizice, telurice, cu tehnicile ultra-moderne, stilistica spaţială şi sistemul global al noilor tehnologii de comunicaţie.

    n opinia lui Prokhanov, acesta ar trebuie să devină răspunsul eurasian la şablonul american de război stelar care prezintă viitoarea eră spaţială ca pe o celebrare a ideii anglo-saxone , nu numai pe pămnt, dar şi n univers. Conform lui Prokhanov, ideologii din Statul Major General era pregătiţi să opună Universului americanizat, spaţiului american, un Universul rusesc, Universul eurasian, imaginea Măreţei Eurasia, proiectată nsăşi pe tărmurile fără graniţă ale stelelor și planetelor. Vecinii de la Lubyanka au ales un Cosmos aranjat conform imaginii civilizaţiilor insulare, mercantil-coloniale, ale Vestului ndepărtat. Şablonul american li se potrivea.

    Aşa că, n cele mai noi forme tehnologice ntlnim iarăşi cele mai vechi teme, ecourile din istoria milenară, strigătele străbunilor noştri care făceau faţă ntotdeauna unei singure probleme majore: Este necesar să distrugem Cartagina? n indiferent ce formă ar fi apărut vreodată.

    21. Geopolitica mareşalului Ogarkov

    Unul din moştenitorii misiunii geopolitice ale lui Ștemenko a fost mareşalul Ogarkov, eminent geoplitician, strateg şi eurasian. n anii 80 el a reprezentat activitatea Ordinului Polar n rndurile Armatei. Dintre cei trei şef de stat brejnevieni ai Statului Major General Zakharov, Kulikov, Ogarkov (toţi trei eurasieni convinşi) cel mai strălucit era Ogarkov, un cunoscător ingenios al camuflării, de multe ori păcălind strategic att pe atlantiştii externi, ct şi pe cei din interior. Ogarkov a fost organizatorul operaţiunii de la Praga, care a trecut att de liniştit doar pentru că el a reuşit să deruteze total serviciile de informaţii ale NATO şi să le transmită informaţii false.

    Este curios să remarcăm că evenimentele din Primăvara de la Praga, care s-au finalizat pentru puciştii democraţi ntr-o toamnă tristă, au fost cumva un duel strategic ntre două caractere dedicate celor mai adnci secrete ale conflictului planetar. Astăzi este binecunoscut că autorul ocult şi cel care a condus operaţiunea Primăvara de la Praga a fost David Goldstucker. n această operațiune s-a confruntat cu eurasianul Ogarkov şi victoria lui Ogarkov nu a fost simpla victorie a forţei brute a tancurilor sovietice, ci o victorie a minţii, un act de măiestrie vicleană, de magnifică dezinformare, un camuflaj, cu ajutorul căruia conducerea NATO a fost determinată să comită cele mai mari greşeli şi nu au mai avut timp să reacţioneze. Desigur, doctorul Goldstucker şi creaturile sale (Dubchek, Havel etc.) contaseră de la nceput tocmai pe această reacţie a NATO, care nu a mai avut timp să se producă.

    Ogarkov a fost iniţiatorul Spetsnaz (forele speciale), nfiinţată pentru a realiza operaţiuni locale şi imediate n spatele frontului inamic, absolut necesare n succesul n special al operaţiunilor continentale, locale. Mareşalul Ogarkov ntotdeauna a apărat cinstit (spre deosebire de eurasianul precaut şi conspirat Grechko) proiectul eurasian şi a aspirat să transforme Forţele Armate ale URSS n aşa fel nct să intre prin cea mai bună metodă ntr-un război lung local prin folosirea armelor convenţionale.

    După Hruşciov, problema despre tipurile de arme nucleare şi intercontinentale capătă un sens simbolic, dependent de accentele doctrinei militare despre războiul mondial sau despre războiul local, n cercurile militare definite ca războiul lor şi războiul nostru, ceea ce este reprezentativ pentru lobby-urile atlantist versus eurasian. Războiul local cu aplicarea armamentelor neconvenţionale, fără să folosească arme nucleare a fost sloganul eurasian şi războiul total nuclear sloganul atlantiştilor care, niciodată nu au ncetat să preseze ideologic Armata.

    Elita eurasianică era grupată n jurul lui Ogarkov. n primul rnd, camarazii săi erau mareşalii Akhromeev şi Yazov. Amndoi dar mai ales Akhromeev erau devotaţi n secret Ordinului Polar, deja fondat n armata sovietică de Mikhail Tukhachevsky, paralel cu organizaţia similară a lui Aralov, creată de acesta imediat după apariţia GRU.

    22. Catastrofa Afganistan

    Imensa concentrare de puteri din minile armatei eurasiene de după 1977 au ameninţat clanul atlantiştilor. KGB şi alţi sjujitori ai Dansului Macabru din guvernul rus trebuiau să-şi asume orice contra-măsură urgentă. Informaţiile precise ne permit să credem că războiul din Afganistan a fost inspirat de către KGB pentru a discredita Armata n timpul unui conflict lung şi intens şi menit să provoace interferenţa atlantică n situaţia politică internă din partea SUA.

    Conflictul din Afganistan este considerat ca fiind instigarea KGB-ului mpotriva armatei sovietice şi mpotriva ntregului grup de interese eurasian de către specialişti de sovietologie ocultă cum au fost Pierre de Villemarest şi Jean Prvulescu. Cunoscnd planurile geopolitice ale generalului Ștemenko şi despre valoarea geopolitică şi strategică din Afganistan, oamenii de la Lubyanka au decis să provoace o intervenţie armată n forţă n situaţia politică afgană. (Este necesar să spunem că nsuşi Ștemenko a exclus o asemenea interferenţă brutală, insistnd pe integrarea paşnică şi infiltrarea graduală economico-strategică n corespondenţă cu schema logică a oricărei expansiuni naturale şi organice, cu vectori culturali şi economici, pe axa nord-sud).

    Att nceperea războiului, ct şi modul şovăitor, nesigur, greoi n care a fost purtat, este o consecinţă a amestecului KGB n treburile Armatei din moment ce atlantiştii aveau nevoie de URSS pentru a pierde războiul, un război care duce la distrugerea definitivă a blocului eurasian.

    n Afganistan forţele speciale KGB au aranjat acte de terorism mpotriva populaţiei paşnice afgane ceea ce era o absurditate, dacă trupele sovietice cu adevărat ar fi vrut să integreze Afganistanul şi să-l facă vasal geopolitic. De sus, prin Partid şi Politburo, atlantiştii au ncercat să frneze cele mai rezonabile operaţiuni militare, uneori reuşind să le oprească atunci cnd ncepeau să fie ncununate de succes. Pierre de Villemarest afirmă că acest război a fost pierdut doar pentru că cele mai nalte ranguri din guvernul sovietic au dorit să-l piardă. Oricum, acest război a fost fatal pentru Armată, pentru GRU şi Ordinul Eurasian.

    23. Aripa de dreapta din KGB şi paradoxul Andropov

    n epoca post-brejneviană un punct de vedere foarte important, caracteristic istoriei luptei invizibile a celor două Ordine, ncepe să se impună. nţelesul său este că lobby-ul atlantist din Eurasia, aşa cum am accentuat adesea, se apropie nu numai de stnga (desigur, aceasta este preferată, deoarece dispune de o anumită afinitate tipologică cu nsuşi conceptul atlantist) dar şi de dreapta. Din acest motiv NKVD-ul şi KGB-ul de după război, rămnnd n esenţă atlantiste, au adoptat unele trăsături ideologice ale Armatei, a orientării conservatoare de dreapta. Deşi cu originar din echipa anti-telurică, anti-rusească şi din găştile roşii punitive anti-statale, KGB-ul suferise o influenţă semnificativă a eurasienilor de dreapta din GRU şi din Statul Major General n acele timpuri cnd imperialismul lui Stalin era dominant. O asemenea duplicitate a KGB-ului a rezultat n mod logic ntr-un compromis definitiv n structurile KGB, care poate explica toate ciudăţeniile politice şi conspirologice conexe acestei organizaţii. Dacă substanţa şi centrul major al KGB au rămas pur atlantiste, integrate n reţeaua unită planetară a serviciilor secrete atlantiste, la periferie printre angajaţii obişnuiţi şi chiar printre ofiţeri s-a dezvoltat o atmosferă naţionalistă. Totuşi naţionalismul de Lubyanka (uneori asociat cu o puternică iudeofobie) ntotdeauna a corespuns principiului snge mai presus de pămnt adică nu a avut de fapt niciodată un caracter continental, imperial, eurasian. Şi o asemenea situaţie, care se potriveşte mai degrabă figurilor din Ordinul atlantist, ca şi aceste naivităţi naţionaliste ale angajaţilor obişnuiţi, au servit ca o mască perfectă reţelei anti-eurasiene şi angajaţilor mondialişti şi mesianici.

    KGB-ul de după război era similar tipologic grupurilor panslaviste din interiorul guvernului ţarist n ajunul Primului Război Mondial şi organizaţiilor rasiste, xenofobe din Reich, servind ca o mască pentru atlantişti.

    Din această perspectivă este necesar să luăm n calcul venirea la putere a lui Yuri Andropov, fostul şef al KGB după moartea lui Brejnev. Motivele duplicităţii KGB-ului ne vor ajuta să nţelegem dualitatea rolului lui Andropov şi imaginea duală a acestei figuri. Andropov poate fi considerat ca fiind att părintele perestroika şi al democratizării finalizată de Gorbaciov, ct şi al ncercării extrem de conservatoare de a restaura epoca totalitară a lui Beria. Este curios că printre simplii oameni ruşi n relaţie cu Andropov sunt comune două păreri: Andropov evreu - sionist şi Andropov patriot - antisemit. (Binenţeles cele două definiţii ar trebui nţelese metaforic.)

    De fapt, misterul lui Andropov este simplu: el este reprezentantul KGB, un atlantist convins, loial Ordinului Moartea Dansnd. El era simultan evreu sionist şi patriot antisemit şi această asociere pare contradictorie, dar numai ntr-un șablon conspirologic foarte simplificat. nsă imaginea conspirologică este mult mai complexă şi factorii cheie nu sunt nici naţionali, nici politici, ci decişi doar de orientările geopolitice fundamentale foarte atent păstrate secrete faţă de profani. Venirea lui Andropov a fost o a doua lovitură mpotriva Armatei după nceperea războiului din Afganistan. Acum autoritatea statului era n minile unui membru al acelei organizaţii care n timpul ntregii sale existenţe a avut un singur scop - de a şterge Ordinul Eurasia din URSS, de a sfărma structurile secrete create de Aralov, Tukhachevsky, Ștemenko, Ogarkov, Akhromeev şi alţi eurasieni, să spulbere Eurasia din interior, să facă irealizabilă o dată pentru totdeauna ideea de nou bloc continental, să cştige victoria definitivă pentru Noua Cartagină, pentru SUA, să stabilească mpreună cu CIA Noua Ordine Mondială pe planetă, strict ca o Nouă Ordine Comercială. Venirea lui Andropov, venirea KGB-ului de dreapta a nsemnat nici mai mult, nici mai puţin dect nceputul de perestroika.

    24. Agentul dublu Mihail Gorbaciov

    Faza preliminară a perestroika pregătirea de noi cadre, alocarea rolurilor, introducerea oamenilor necesari n guvern, scenariul general al evenimentelor toate acestea au fost coordonate de Yuri Andropov mpreună cu alţi analişti atlantişti ai serviciilor speciale şi experţi ai Ordinului Moartea Dansndă. Dar Andropov a nţeles bine că la fiecare stadiu al perestroikăi, eurasienii şi-ar putea lua revanşa, să-i dea afară pe atlantişti din KGB şi din Biroul Politic şi să conducă ţara conform unei politici eurasiene.

    Alegerea figurii importante a noii politici a căzut n mod pe umerii celor mai incerţi lideri de atunci, care erau att de precauţi, flexibili şi evazivi, nct nici una dintre cele două părţi nu ştia pentru ce Ordin lucrează. Pe de cealaltă parte, conform tradiţiilor antice ale Ordinului atlantic, din care făcea parte Andropov, a fost acceptat a se da o atenţie specială oamenilor a căror nfăţişare dovedea anumite defecte elocvente. Conform acestui principiu au fost aleşi preoţii cei mai nalţi ai cultului egiptean ai zeului cu cap de măgar Seth. Gorbaciov cu semnul său era figura cea mai potrivită.

    Promovndu-l pe Gorbaciov, Andropov a calculat candidatura sa ca satisfăcnd amndouă grupările geopolitice, n timp ce soluţia tensiunilor interne din URSS deja de mult timp se copsese şi schimbarea politică ar trebui să fie susţinută att de către eurasieni, ct şi de atlantişti. Interesul atlantist al schimbării era evident, dar eurasienii, de asemenea după nceperea războiului din Afganistan şi după venirea la putere a lui Andropov nu mai erau interesaţi n păstrarea statu-quo-ului şi ar fi acceptat uşor transformarea. Gorbaciov era comod şi util pentru toată lumea. Ca gardieni ai lui Gorbaciov din partea fiecărui din cele două Ordine au fost numiţi A.I. Lukianov şi A.N. Yakovlev. Ambii erau participanţi direcţi la ramificaţiile conspiraţiilor aflate n conflict.

    25. Adevărata faţă a lui Anatoliy Lukianov

    ncepnd cu 1987, Anatoliy Ivanovici Lukianov a devenit șeful așa numitelor Organe Administrative. Acum destinul oricărei numiri n funcții și promovări n cele mai nalte ranguri militare depindea de el. Lukianov, arătnd ntotdeauna loialitate lui Gorbaciov, a ncercat totuși ntotdeauna să interpreteze n cheie eurasiană instrucțiunile nebuloase și ambiguitățile noului lider de la Kremlin.

    Aspirația lui Gorbaciov de a termina conflictul din Afganistan era n minile Armatei și sunt motive să credem că Lukianov a fost implicat n această acțiune geopolitică. Deși la fel de flexibil și precaut ca și Gorbaciov, Lukianov avea totuși o atitudine geopolitică strictă și clară. Obiectivul său, același ca al Ordinului Polar, a fost Eurasia Mare, din Mongolia la Mediterană, Pax Eurasiatica, marea uniune continentală. Lukianov a fost obligat n virtutea poziției sale să controleze GRU și să supravegheze Statul Major dar de fapt, acest om precis și tăcut nu era gardianul bolșevicilor mesianici n interiorul statului n stat al militarilor eurasieni, ci tocmai mesagerul GRU, superviznd atlantiștii bolșevici din partea Armatei.

    Fiind acoperit de o atitudine fățișă de centru-stnga, Lukianov a realizat n Sovietul Suprem o misiune specială, al cărei sens a fost formarea unui bloc parlamentar orientat n beneficiul misiunii secrete eurasiene.

    Aleksandr Dughin


    : - , Russia.ru


    : , Georgia Times


    - -. , russia.ru


    . " ",


    . Russia.Ru


    : . GeorgiaTimes.TV


    . "-"


    vs.: .


    : . Russia.Ru


    4 : . " 24"

    :
    -
    ()

    (-)

    (-)

    ()
    -
    (-)

    ( )

    ()

    ( )

    ()

    ()
    ...