12 , -  




FAQ







-




















Eurasian Movement (English)



.. " "" -


.. " "

>>
>>
>>
>>
>>
>>
>>
(.) | mp3
.

(- mp3, . 1 )
:
- -
- -

--
[ ]
[ ]
[ -]
[ ]
[ ]
- [ ]
[ ]
[ ]
? []
[ ]
.. >>
>>
>>
>>
>>
" "
, 125375, , , 7, 4, 605, (. )
:
+7(495) 926-68-11
- , , , , CD, DVD, VHS , , "" .
E-mail:
  • " "
    -:
    +7(495) 926-68-11
  • - " "
  • . ()

  • [ ]

  • .
    : 117216, / 9, ..

    " "




  •    width=

      width=

    - width=
    Rambler's Top100



    ..

    -
    evrazia - lj-community
    -
    -




    (VIII )

    ( )

    ( )

    ( )

    . @Mail.ru
    Politica ca manifestare a sacrului (II)/Alexandr Dughin 

    Politica ca manifestare a sacrului (II)

    de Alexandr Dughin (Filosofia Politicii, 2004)

    Holismul

    Atitudinea sacrală faţă de lume se bazează pe holism. Holismul este o viziune potrivit căreia ntregul este mai important ca particularul.

    Concepţia holismului se bazează pe ideea că ntregul este mai superior dect privatul. El nu se formează din combinarea fragmentelor. ntregul apare spontant şi sincronic, iar n părţi mai mici aceasta se dezintegrează mai trziu. ntregul (n sensul holistic) poate fi divizat n părţi, odată ce aceste părţi sunt mpreunate, acestea nu pot să compună un ntreg.

    Principiul fundamental al holismului constă n privirea realităţii ca pe un organism, nu un mecanism. Dacă vom desface un mecanism, iar apoi l vom asambla la loc acesta va funcţiona la fel. Dacă vom desface n bucăţi o fiinţă vie, restabilirea acesteia n forma iniţială nu va fi posibilă. Viziunea mecanicistă asupra lumii, viziune asupra lumii, asupra omului n calitate lor de maşină este un atomism, o antiteză holismului.

    Politicul n societatea sacrală nu se construieşte din atomi (elemente) n diverse configuraţii. Dimpotrivă, unitatea preexistentă, valoarea superioară, ideea absolută dictează periferiei, părţilor separate, modul n care acestea ar trebui să se unească ntr-o formă sau alta.

    Castele ca manifestare a sacrului

    Tradiţia hindusă descrie foarte amănunţit castele. Preoţii se numesc brahmani, soldaţii kshatrii.

    n hinduism se afirmă că brahmanii sunt o castă superioară, iar kshatri urmează pe aceştia. Un lucru firesc, deoarece brahmanii au de a face cu lumea nevăzută, iar kshatrii cu lumea văzută. n societatea tradiţională hindusă nevăzutul era considerat ceva superior celui văzut, de aici şi provine o astfel de subordonare.

    Din timpuri imemorabile pnă n prezent societatea indiană se construia anume n baza unui asemenea sistem de caste.

    Regele-Preot

    n peisajul deplin al construcţiei politice din societatea tradiţională, n vrful ierarhiei este poziţionat fiinţa unică regele-preot, regele-magician, regele-văjitor (conducător sfnt sau mpăratul). Aceasta figură concentrează două funcţii esenţiale: preoţia, legată de cunoştinţe, şi cea regală, adică o funcţie de conducere, administrare.

    n viziune hinduistă, regele-preot este reprezentantul celei de a cincea castă invizibilă, casta lebedei, sau n sanscrită hamsa. Astfel de exemple n istorie sunt destul de rare şi de regulă, chiar societăţile antice au atribuit epoca regelor-preoţi unor vremuri imemorabile sau unor regate mitice.

    Dispariţia acestei caste superioare, potrivit unor predanii vechi, era legată de o catastrofă ciclică. După aceasta, puterea supremă a fost divizată n două ramuri. Tipurile pur contemplative au organizat societăţi secrete, infiinţnd casta preoţilor, iar cele voletive s-au reunit formnd casta soldaţilor, exercitnd şi funcţii directe de conducere.

    n acest fel arată cea mai deplină şi cea mai desăvrşită reprezentare a unui conducător ideal. Acest conducător n societatea tradiţională nu este considerat un om obişnuit avnd nişte calităţi divine. De aici provine şi adorarea n antichitate ai mpăraţilor, faraonilor şi regilor semenea unor zei. Elementele acestei divinizări s-au păstrat şi n epocile mai trzii.

    Relaţia societăţii tradiţionale faţă de lume se baza pe holism şi, respectiv, toată structura Politicului era gndită ca o totalitate de organe ale divinităţii. Figura regelui-preot, combinnd cele două funcţii fundamentale cunoaşterea şi acţiunea, erau o ntruchipare personalizată al acestei divinităţi. Restul societăţii era o continuitate a regelui-preot, ca un trup sau ca o umbră a sa. Regele-preot, n acest fel, devine arhetipul personificat, suprem şi primar al Politicului n sine.

    Legenda despre conducătorii veacului de aur, care au combinat ambele funcţii, există şi n alte tradiţii.

    n tradiţiile sumeriene-akkadiene aceasta este Ut-Napishtim (sau Ziusudra). n buddism regii ţării subterane Shambhala. n legendele Europei medievale acesta este regele-pescar, păstrătorul Sfntului Graal.

    Toate acestea sunt personificări ai Politicului n starea sa primară, paridisiacă. De aici şi vine tradiţia reprezentării lui Adam, om primar, n chipul unui rege.

    Legenda presbiterului Ioan

    Despre regi-preoţi se vorbeşte n predaniile şi miturile diverselor popoare şi culturi. n Europa medievală circulau legendele despre existenţa unui presbiter Ioan. Legendarul presbiterul Ioan erau un rege-preot tipic, care locuia undeva n est şi fiind preot, conducea ca un rege. Şi la tradiţionalistul Julius Evola găsim o referirel acest presbiter:

    ntr-o veche nuvelă italiană se spune despre presbiterul Ioan, unul din cei mai nobili conducători indieni, care a trimis soli la mpăratul Fridrich, ca unei oglinzi ai lumii. Ca să afle ct este acesta de nţelept n cuvinte şi fapte. Presbiterul Ioan trimite lui Fridrich (probabil este vorba de Fridrich al II-lea) trei pietre şi n acelaşi timp ntrebnd ce este cel mai bun pe lumea aceasta ()

    Potrivit unei alte legende notată de Osvald Schreiber, Fridrich al II-lea a primit de la presbiterul Ioan o rochie din piele de salamandra rezistentă la foc, apa tinereţii fără bătrneţe şi un inel cu trei pietre, cu care se putea trăi sub apă, deveni invizibil sau invincibil.

    Aceste legende sunt foarte importante, dacă ne-am aminti că regatul presbiterului Ioan, nu este altceva dect denumirea medievală a Centrului Sacral Superior. Se considera că acest regat se găsea n Asia centrală, Mongolia, India sau Etiopia.

    Caracteristicele atribuite acestui regat, nu lasă nici urmă de ndoială n caracterul său simbolic. Darurile presbiterului Ioan mpăratului Fridrich reprezintă un fel de mandat extern, propus conducătorului Sfntului Imperiu Roman de naţiune Germană cu scopul ca acesta să stabilească legătura cu principiul Domnitorului Universului. Apa tinereţei fără bătrneţe nseamnă nemurire. Rochia rezistentă la foc aminteşte de Phoenix, care renvie cu ajutorul focului şi care trăieşte n rug fără să fie atins de acesta. [Am putea presupune că figura legendară a lui Ioan a şi stat la baza formulei IO utilizată n scrierile medievale romneşti]

    Capacitatea de a fi invizibil nseamnă deobicei capacitatea de a contacta cu lumea invizibilă, extrasenzorială şi a trece n ea. Capacitatea de a trăi n apă, a merge pe ea () nseamnă unificarea cu starea primară, care stă deasupra fluxului lumii, deasupra fluxului devenirii

    Mai departe:

    El (presbiterul Ioan) combină n sine puterea spirituală şi laică. (Presbiterul Ioan, Cu milă, Domnitor al tuturor domnitorilor, care sunt sub cer de la Răsăritul soarelor pnă la paradisul terestru). n esenţă presbiterul Ioan este un titlu, nume care nu desemnează un individ, ci o funcţie sacrală () n diverse legende medievale presbiterul Ioan luptă cu triburile Gogurilor şi Magogurilor şi conduce lumea văzută şi nevăzută (şi cu fiinţele supranaturale şi invizibile), mpiedicnd pătrunderea n regatul său ai leilor şi uriaşilor. n acest regat se află şi izvorul tinereţii fără bătrneţe şi nu ntmplător, acesta este legat de cei trei magi, oraşul Seuva, ridicat la ordinul celor trei magi, n apropierea dealului victoriei Vaus sau Victorialis. Regăsim aici simbolismul polar al castelului rotitor, care imită rotirea cerului. De asemenea şi simbolismul locului unde este păstrată piatra luminii care ntoarece vederea celor orbi. Deobicei, presbiterul deţine această piatră cu care ar putea să nvie pasărea Phoenix sau Acvila. Această indicaţie este deosebit de importantă, deoarece Acvila ntotdeauna, ndeosebi n epoca cnd se formau aceste legende, era simbolul funcţiei imperiale, care n aspectul său veşnic n Roma era asociată cu Phoenix. Unele izvoare afirmă că regele iranian Xerx, Alexandr Macedon, impăraţii romani şi n final Ohier, regele Danemarcei şi Herrino au vizitat regatul Presbiterului Ioan.

    Lev Gumilev n cartea sa n căutarea regatului imaginat, ncearcă să nţeleagă ce stă, de fapt, n spatele acestei legende.

    Acesta propune o ipoteză potrivit căreia, este vorba de popoare euroasiatice (de origine turanică), care propăvăduiau nestorianismul o versiune eretică a creştinismului, respinsă de Ortodoxie. Gumilev presupune că n acest fel, la cronicarii europeni au ajuns informaţii vagi despre existenţa unor regate creştine n stepele Tatariei.

    Evola explică astfel apropierea dintre regatul presbiterului Ioan şi hanii tatari: n baza istorisirelor misterioare şi minunate, povestite de diferite călători n evul mediu, ndepărtatul şi măreţul imperiu al marelui han, mpăratul tătarilor, era asociată cu imperia unui rege al lumii. Aceasta este deseori confundat cu regatul presbiterului Ioan. n acest fel, n legătură cu legendele despre marele han au apărut şi motivele arborelui fermecat, care oferă celui care se apropie de el sau agaţă scutul de ramuri, o putere nelimitată asupra ntregului imperiu universal.

    Acestui ciclu de legende aparţine şi fragmentul evanghelic al nchinării magilor nou-născutului Hristos la Betleem. n predanii se precizează că aceştia au fost anume magi-regi, adică regi-preoţi care au venit la Betleem din Persia. Potrivit interpretărilor tradiţionaliştilor, acest fragment conţine fundamentul ierarhiei creştine ai funcţiilor sacrale. Treapta superioară ai ierarhiei sarcale (regii-preoţi) se nchină Dumnezeului ntrupat, care este Regele regelor şi Domnul domnitorilor.

    Există deasemnea şi personajul biblic Melhisedec, care este descris ca Melhisedec, regele Salimului, despre care se spune că oferea singur jertfă Domnului, fără a fi intermediat de casta preoţilor, adică era n acelaşi timp şi preot. Iată de ce Iisus Hristos era numit n scrisoarea lui apostol Pavel Preot n veac după rnduiala lui Melchisedec

    Pontife

    Hristos n tradiţia creştină este este asemănat unui rege-preot n sens absolut. El este regele lumii şi n acelaşi timp preot, primul dintre preoţi după rnduiala lui Melchisedec. mpăraţii Sfntului Imperiu Roman se intitulau pontifici, adică constructori de poduri. Acest lucru nseamnă că funcţia mpăratului sacru, rege-preot constă n unificarea superiorului şi inferiorului, construcţia unui pod dintre lumea aceasta şi cealaltă.

    Alexandr Dughin


    : - , Russia.ru


    : , Georgia Times


    - -. , russia.ru


    . " ",


    . Russia.Ru


    : . GeorgiaTimes.TV


    . "-"


    vs.: .


    : . Russia.Ru


    4 : . " 24"

    :
    -
    ()

    (-)

    (-)

    ()
    -
    (-)

    ( )

    ()

    ( )

    ()

    ()
    ...