23 , -  




FAQ







-




















Eurasian Movement (English)



.. " "" -


.. " "

>>
>>
>>
>>
>>
>>
>>
(.) | mp3
.

(- mp3, . 1 )
:
- -
- -

--
[ ]
[ ]
[ -]
[ ]
[ ]
- [ ]
[ ]
[ ]
? []
[ ]
.. >>
>>
>>
>>
>>
" "
, 125375, , , 7, 4, 605, (. )
:
+7(495) 926-68-11
- , , , , CD, DVD, VHS , , "" .
E-mail:
  • " "
    -:
    +7(495) 926-68-11
  • - " "
  • . ()

  • [ ]

  • .
    : 117216, / 9, ..

    " "




  •    width=

      width=

    - width=
    Rambler's Top100



    ..

    -
    evrazia - lj-community
    -
    -




    (VIII )

    ( )

    ( )

    ( )

    . @Mail.ru
    Definiţia legionarului nebun/Ion Coja 

    Ion Coja

    Definiţia legionarului nebun

    Scriu aceste rnduri după ce am predat la tipar cartea de faţă, n ediţie nouă, mult mbunătăţită, n ediţie nouă, mult mbunătăţită (sper!) şi definitivă. Pe neaşteptate, n mintea mea s-a ales concluzia finală, pe care nici n-o aşteptam, nici nu ştiam că lipseşte din carte. Astfel că abia acum trag linie şi fac socoteala de pe urmă, adică fac public gndul cu care nchei nu numai scrierea şi alcătuirea acestei cărţi, ale cărei pagini cele mai frumoase nici măcar nu-mi aparţin, ci nchei şi cercetarea fenomenului legionar, cercetare deloc sistematică ori programată, ci ncepută din pură ntmplare, n momentul n care, după ce l-am ocolit o vreme, l-am cunoscut pe Petre Ţuţea şi m-am ndrăgostit de el, att de tare nct i-am putut pune orice ntrebare, orict de incomodă şi de delicată, asupra trecutului său legionar, asupra camarazilor săi.

    Poate că ar fi fost mai bine ca aceste rnduri să figureze acolo unde le era locul natural, la sfrşitul cărţii, loc impus de cronologia faptelor. Căci, cum spuneam, abia deunăzi mi-am dat seama că pot şi e nevoie să dau o definiţie legionarului, şi nu oricare definiţie, ci definiţia din care să se poată nţelege lucrul cel mai frapant şi de nenţeles pnă acum: logica, motivaţia celor care au creat n jurul legionarilor diversiunea cea mai amplă şi mai aprig susţinută din toată istoria neamului romnesc. Diversiunea, adică minciuna şi crima de proporţii fără egal, căreia legionarii i sunt victimă statornică de (aproape) trei sferturi de veac. De ce oare au strnit legionarii atta ură din partea celor care i-au prigonit şi ncă i-ar mai prigoni? Şi cine sunt cei pe care legionarii i-au supărat aşa de tare şi, repet, cu ce oare i-au supărat de le-au provocat ura cea mai nempăcată cunoscută n istoria noastră. De ce atta ură? se ntreba Nicolae Iorga, cu nţelesul de ce atta ură mpotriva noastră, a romnilor? Şi cu subnţelesul de ce atta ură pe care noi nu am provocat-o nicicum prin faptele noastre?! La fel mă ntreb şi eu: de ce atta ură mpotriva legionarilor?



    Iată răspunsul, iată răspunsul meu: Istoria lumii, n esenţa ei ilustrează existenţa şi confruntarea a două idei, două concepţii despre succes, despre reuşită, despre fericire, la urma urmelor. Una - şi aş putea-o numi prima, cel puţin din punct de vedere cronologic, este concepţia eroică, cavalerească, voinicească, pentru care valoarea supremă o constituie victoria dobndită pe căi cinstite, drepte, fără vicleşuguri, fără lovituri ascunse, pe la spate. n această mentalitate cavalerească, puterea politică, averea, iubirea, faima, loialitatea celorlalţi, ncrederea pe care o inspiri, recunoştinţa publică etc., nu au valoare dect dacă au fost obţinute pe căile onoarei şi ale corectitudinii, fără a face nici o concesie de la principialitate şi onestitate, de la legalitate şi mai ales de la legitimitate. Comportamentul eroic presupune respectarea cuvntului dat, a angajamentelor asumate, a jurămntului, a promisiunilor făcute. Pe scurt, cavalerul este un om de cuvnt. Este un campion al fair-playului. Pus n situaţia de a nu-şi putea salva viaţa, averea sau statutul social-politic dect prin dezicerea de principiile afirmate, de jurămintele făcute sau de cuvntul dat, omul de onoare, cavalerul, n termeni populari romneşti voinicul, Făt-Frumos, preferă să moară, să-şi piardă rangul şi toată averea (cazul lui Harap-Alb), dar să-şi respecte cuvntul, să nu-şi piardă onoarea. Să nu-ţi piardă sufletul, cu vor zice, mai trziu, creştinii.

    Comportamentul eroic, cavaleresc, a constituit regula antichităţii şi a Evului Mediu. (Fireşte, nu peste tot, dar n mod caracteristic şi dominant, da.) Confruntarea, n antichitate, s-a făcut n interiorul acestei mentalităţi, după regula că nu este nici o ruşine să te recunoşti nvins de cineva pe care Dumnezeu l-a lăsat mai puternic dect tine. Acest raport n care te afli cu celălalt, celălalt fiind mai puternic, reprezintă voinţa zeilor, aşa a vrut Dumnezeu, facă-se voia Domnului! Şi lumea cavalerească s-a organizat pe seninătatea cu care fiecare accepta, n ierarhia de voinici, de eroi, locul pe care i-l hărăzea puterea şi voinicia cu care l nzestrase Dumnezeu. Aceste ierarhii aveau, drept criteriu ultim, nsăşi voinţa Domnului.

    Pus n situaţia de a modifica această ierarhie, adică de a dobndi onoruri şi bogăţie, putere şi ranguri sociale dintre cele mai nalte prin mijloace şi procedee care contravin demnităţii şi onoarei, cavalerul autentic nu pregetă n a refuza. Acest refuz, nu neapărat vehement, zgomotos, acest refuz fiind semnul distinctiv a ceea ce se cheamă nobleţea caracterului. Cavalerism, nobleţe, eroism, onoare, curaj, demnitate, corectitudine, sunt atributele modelului uman pe care au ncercat să-l impună att mitologia unor popoare, ct şi istoria trăită, prin eroi imaginari sau reali. Acestui model i s-a dat un contur definitiv prin Iisus Hristos, a cărui icoană a nsufleţit eroismul şi cavalerismul sans tche et sans reproche al eroului medieval, sensibil diferit de cel antic prin fervoarea iubirii şi respingerea a tot ce ar putea purta marca trufiei, a trufiei care este prima vinovată de invidia pe care o naşte, o produce, o provoacă la ceilalţi.

    Şi care este efectul, efect devastator, al invidiei? Efectul cel mai nefericit este nsăşi apariţia celuilalt model de comportament, a mentalităţii opuse celei eroice, cavalereşti. Este mentalitatea potrivit căreia scopul scuză mijloacele, ndeosebi cnd scopul nseamnă să dobndeşti putere şi onoruri, să răstorni ierarhiile stabilite pe criterii cavalereşti, eroice, ale virtuţii şi puterii lăsate de la Dumnezeu! Tot de la Dumnezeu este lăsată şi mintea omenească, iar mintea aceasta este n stare să născocească felurite vicleşuguri prin care cel puternic să fie dobort de cel slab şi nevolnic! Invidia nevolnicului, dinaintea voinicului tare de virtute, pare să ascută mintea celui slăbănog, făcndu-l inventiv, născocitor de tertipuri prin care cel puternic să-şi piardă ascendentul lăsat de la Dumnezeu. Aceste tertipuri putnd fi otrava, pumnalul nfipt pe la spate ori n timpul somnului, şantajul, glonţul ucigaş care anulează orice voinicie nnăscută. Orice strpitură, cu un revolver n mnă, l poate dovedi pe cel mai voinic dintre oameni! Pe cel mai viteaz! Dar mai presus de toate nevolnicul descoperă ce armă puternică poate deveni banul! Armă atotputernică! Căci - şi aceasta este una din dominantele acestei mentalităţi, nevolnicul se bazează pe credinţa, singura lui credinţă, că tot ce există pe lumea asta are un preţ, n bani, n dolari, n aur, dar are un preţ. Preţ are şi prostituata din colţul străzii, dar şi ministrul care te poate ajuta să calci legea fără să fii pedepsit. Fireşte, preţul diferă, dar rămne preţ! Conform acestei mentalităţi, cinstea şi onoarea sunt chestiuni de preţ, adică sunt tot marfă! Fiecare om este, vorba lui Caragiale mai mult sau mai puţin onest! Unii sunt oneşti pnă la vederea unei bancnote de 100 de dolari, alţii rezistă (adică urcă preţul) şi nu cedează dect la sume serioase, cu cinci-şase zerouri n coadă. După acest principiu funcţionează şi autorităţile publice, inclusiv judecătorii şi procurorii, pnă la poliţaiul din colţul străzii. La fel, politicienii, chiar şefii de partid sau de stat! Ziariştii, drăguţii de ei, nu mai vorbesc! Preţ au variabil, şi artiştii, scriitorii, poeţii sau ce-or mai fi fiind!

    ntr-o lume astfel simplificată, omul cu bani se simte n siguranţă! Orice ar face! Chiar şi dacă ar ucide! Are bani, plăteşte şi scapă! Fireşte, l costă ceva mai mult n Anglia faţă de Bangladesh, dar principiul este acelaşi: cine plăteşte comandă muzica!

    Deci poţi obţine orice pe lumea asta dacă ai bani cu care să plăteşti. Deci: banii e totul! (Cum sună şi un proverb pe care etnografii se sfiesc să-l nregistreze!) Vom numi mercantilă această mentalitate care vede toată rnduiala lumii ca pe un vast negoţ, comerţ planetar, n care fiecare umblă să cumpere ieftin şi să vndă scump! ncununarea, apoteoza acestei mentalităţi mplinindu-se n şmecheria prin care banii sunt puşi să facă bani! Cnd banii devin ei nşişi marfă, pe care să o cumperi cu un preţ şi s-o vinzi cu altul! Adică speculă şi camătă! Toate religiile lumii au condamnat neruşinarea şi cinismul cămătarului, al cametei ca sursă a existenţei. Iar camăta a ajuns azi principiul ordonator al ntregii structuri economice mondiale! Nimeni nu mai mişcă pe această planetă fără ca mişcările sale să fie nregistrate, controlate şi verificate de sistemul bancar. Sistem bazat pe modul cel mai ruşinos, mai neomenesc, mai replicat lui Dumnezeu de a-ţi cştiga tainul zilnic, pinea cea de toate zilele!

    Dar nu s-au mulţumit cu att! Cştigndu-şi pinea cea de toate zilele fără nici un efort, cămătarii, speculatorii, profitorii de nenorocirile şi de greutăţile vieţii ale altora, nu s-au oprit pnă nu au uzurpat ce mai rămăsese din cavalerismul de odinioară, aristocraţia de spadă, pe care revoluţiile de la 1789 ncoace au măturat-o de pe scena istoriei prin sacrificiile de vieţi ale proştilor (aşa zişii revoluţionari) şi cu banii, din umbră, ai marilor cămătari, eufemistic numiţi bancheri.

    Bancherii, cămătarii adică, aşadar campionii mentalităţii mercantile sunt cei care au organizat att revoluţia franceză (jos majusculele!), ct şi pe cea rusească, prin care s-a desfiinţat nu numai aristocraţia europeană, de spadă (la originile ei), ci s-a renunţat şi la principiul ei constitutiv: eroism şi onoare! Implicarea marii finanţe n revoluţiile şi războaiele care au zdruncinat lumea şi ndeosebi Europa ultimelor două secole s-a făcut prin mijloace de o perfidie şi lipsă de eleganţă, de fair-play, de cavalerism, printr-o viclenie bolnavă, transformată n mod de a fi, de a exista, care nu pot fi nţelese propriu-zis dect acceptndu-le ca expresie (şi dovadă) a puterii satanice, a modelului satanic de comportament. La fel cum ncercnd să nţelegi resorturile ultime, primare, ale comportamentului cavaleresc, l descoperi pe cel Dumnezeu şi eşti nevoit să-l inventezi pe Iisus Hristos ca să afli logica acestui model existenţial, la fel, logica modelului de comportament mercantil, mercificator (cum i-ar spune I.P.Cerlianu), te obligă să accepţi ca real, al naibii de real, rolul pe care l are, totuşi, n viaţa noastră şi Satan! Dumnealui ngerul căzut, dar ncă att de activ! De dinamic! De eficient! (Măcar la prima vedere)

    Azi n ce lume trăim?

    Azi trăim oare ntr-o lume n care se confruntă spiritul eroic cu cel mercantil? n care se confruntă cavalerii cu mercenarii năimiţi de mercificatori?

    Nici pe departe!

    Aşa cum n vechime lupta se da ntre Ahile şi Hector, Alexandru Macedon şi Por mpărat, adică ntre eroi, azi, lupta este ntre cămătari, ntre bande de bancheri, ntre hoţi şi hoţi! Nu mai departe - lund aminte la actualitatea cea mai strictă - toţi cei care se confruntă n clipa de faţă, azi 24 iulie 2000, n lupta pentru preşedinţia Romniei, toţi cei pe care sondajele i oferă conştiinţei publice, de la Iliescu la Roman, inclusiv Iliescu, Stolojan, Meleşcanu etc., toţi sunt nişte infractori la legea penală, pe care o minimă anchetă derulată corect i-ar incrimina fără ezitare. Lupta nu este ntre principiul Răului şi al Binelui, ci Răul ne copleşeşte, şi-a adjudecat toţi aşii, trişnd n nenumărate feluri.

    Nu mai puţin veacul nostru, al 20-lea, care, ntr-un rezumat succint, ar putea fi considerat ca fiind secolul confruntării planetare dintre regimul democratic şi regimul totalitar, comunist. Confruntare care s-a declanşat n 1917 şi s-a ncheiat abia n 1989! n realitate, regimul comunist, comunismul, fiind o invenţie, un experiment, o diversiune la scară mondială, a bancherilor din Wall-Street, a oligarhiei financiare mapamondiale, care a controlat tot timpul acest regim, astfel că n 1989, atunci cnd s-au mplinit 200 de ani de la izbnda banului asupra spadei, a camătei asupra volniciei, a băncilor asupra bisericilor, aniversarea a fost marcată, festiv, prin bobrnacul cu care marele bancher, marele manipulator, a pus capăt regimului comunist de pretutindeni

    Spre deosebire de oamenii normali, care şi petrec viaţa cu gndul de a gusta ct mai multe din bucuriile acestei lumii, ale condiţiei de om, nevolnicii, anormali psihic, nu au viaţă n ei dect pentru a gndi şi pune n aplicare ct mai multe şi mai noi, şi mai eficiente tertipuri, lovituri pe la spate, fraude, crime, hoţii de tot felul, toate nepedepsite! Căci nsăşi justiţia este la cheremul acestor nevolnici, a acestor bolnavi să se simtă puternici! Să-i ştie pe alţii, pe cei mai frumoşi, mai isteţi, mai puternici dect ei, căci aşa i-a lăsat Dumnezeu, să-i ştie la cheremul lor! Răsturnnd ierarhia, lăsată de la Dumnezeu, adică uzurpndu-L astfel pe Dumnezeu, de care, n străfundul buzunarelor, ei se simt nedreptăţiţi, persecutaţi, ncă de la naştere, căci le-a dat Dumnezeu haznaua de suflet pe care se chinuie toată viaţa s-o umple cu aur şi dolari, cu lire şi mărci, cu valori mobiliare şi poliţe, iar ea tot hazna rămne! Plină de

    Devin, după cum se vede, retoric şi literar, aproape liric! Subiectul are la noi, la romni, expresie literară la nivelul cel mai nalt. Adversari n viaţa literară şi att de diferiţi ca oameni, Eminescu şi Macedonscki au fost unanimi, la nivelul capodoperei, n ase cutremura, scrbiţi, de succesul pe care l are n lumea noastră nu cel nzestrat de Dumnezeu cu toate marile calităţi, care fac gloria neamului omenesc, ci secătura, otreapa bicisnică, novolnicul!

    Făt-Frumos, ca ideal romnesc de voinicie, cu varianta Harap Alb, care şi ţine cuvntul dat Spnului, căci face parte din categoria aceea de oameni-oameni, Făt-Frumos, care niciodată nu recurge la vicleşuguri, ci mereu propune Fiarei confruntarea n luptă dreaptă, acest ideal romnesc punctează periodic şi istoria efectivă, ncepnd cu Dromichete şi ncheind, culminant, cu Constantin Brncoveanu, la acea dată omul cel mai bogat din Europa, ceea ce nu l-a mpiedicat de la gestul cel mai cavaleresc cu putinţă, care, dacă nu s-ar fi petrecut propriu-zis, nici ca gest imaginar n-ar fi fost pe nţelesul spiritului mercantil, tranzacţionar.

    Situaţi n acest context şi văzuţi din această perspectivă, legionarii ce reprezintă? Evident, sunt expresia modelului eroic, cavaleresc. Dar mai presus de asta, legionarii au ştiut să facă eficient spiritul cavaleresc, au ştiut unde să găsească antidotul, au găsit soluţia prin care să facă neputincios mecanismul mercificării, al transformării n marfă a orice, inclusiv a sufletelor! Legionarii au inventat tehnica sufletească (vezi Cărticica şefului de cuib) prin care omul, născut cu dorul de puritate şi de onestitate, să supravieţuiască, nu oricum, ci numai ca om, să reziste tentaţiilor nenumărate prin care marii neguţători ai lumii s-au nvăţat să ştie că pot cumpăra orice şi pe oricine!

    Cu legionarii nu le-a mai mers!

    Oameni ca nicadorii sau decemvirii, cum să-i cumperi? Cu ce? Cu cţi bani?! Pentru prima oară n-au avut bani destui, căci nici tot bănetul de pe lume nu le-ar fi ajuns să-i cumpere pe legionari! Căci nicadorii s-au numărat cu miile printre legionari! Oameni dispuşi să renunţe la viaţă, la bucuriile tinereţii, la orice, nu nsă şi la credinţa lor n justiţie, n adevăr, n frumuseţea făpturii umane. n această credinţă ei s-au arătat de neclintit. Au putut fi nimiciţi, striviţi aproape toţi de tăvălugul istoriei, dar nimeni nu i-a putut face să renunţe, să nceteze a mai fi ceea ce şi propuseseră să fie: oameni de onoare. Practic, legionarii nu s-au dezis de ei nşişi şi asta indiferent de preţul cu care au fost momiţi sau de torturile la care au fost supuşi!

    Spre deosebire de toţi politicienii, pentru care politica este o tejghea, la care unii vnd şi alţii cumpără, pentru legionari politica a fost un teren de luptă, dusă după regulile unei lupte sportive, pe care legionarii s-au străduit să le respecte ei primii şi le-au respectat. Victimele legionarilor, n frunte cu prefectul poliţiei Manciu, au ncălcat regulile jocului. Le-au ncălcat n mod repetat şi n chip josnic, depăşind mult limitele greşelilor ce pot fi iertate! De neiertat, nu numai n faţa legii, e tot ce au făcut cei pe care i-a ajuns pedepsitorul braţ al legionarilor. Violenţele legionare au lovit n cei care şi-au bătut joc de justiţie şi de Ţară, ndeosebi n cei care au trădat. Legionarii nu şi-au supus adversarii la nici un fel de violenţe sau abuzuri, la nici o nedreptate. Violenţele legionare au lovit n trădători, nu n adversari! După mentalitatea legionară, cavalerească, trădătorul şi-a ncălcat jurămntul de solidaritate cu Ţara, cu Neamul. Trădătorii trebuie suprimaţi, n numele legii terfelite, iar adversarul trebuie doar nfruntat, cu armele ştiute ale luptei politice drepte. n aceşti termeni au ncercat să rezolve legionarii şi mult discutata problemă evreiască, a puterii economice tot mai mari a evreilor din Romnia. Au văzut n această problemă o provocare, aproape sportivă. Şi n replică la comerţul evreiesc, prosper pentru evrei şi ruinător pentru romni, legionarii au dezvoltat o reţea de comerţ legionar (legionarii comercianţi!!), care dacă n-ar fi fost desfiinţată de autorităţi, e probabil că ar fi reabilitat nsăţi noţiunea de comerţ, care poate fi făcut şi n mod onorabil, cu frică de Dumnezeu şi ruşine de oameni! Legionarii au demonstrat că e posibil un asemenea comerţ, dar modelul legionar ameninţa să fie fatal pentru clasicii comerţului fraudulos şi nesăţios.

    Replica imaginată de legionari, att de eficientă fiind, căci făcea inoperantă toată arta coruperii milenar exersată, această rezistenţă legionară la corupţie trebuia nu numai nvinsă, cu orice preţ, inclusiv cu preţul crimei n masă, al genocidului (căci a existat un genocid mpotriva legionarilor!), dar ea, replica legionară, trebuia să fie şi ascunsă, să se piardă amintirea şi pilda ei. Căci, din nefericire pentru marii neguţători de conştiinţe, oamenii pot fi corupţi şi sufletele lor pot fi cumpărate, coborndu-i n bicisnicia cea mai nenorocită, dar orict de jos ar decădea, din astfel de oameni se nasc totuşi oameni normali, cu sămnţa divină n ei, adică aspirnd la mplinirea de sine sub bolta Kalo-kagathiei strămoşeşti, fiecare copil visndu-se un Făt-Frumos, cavaler fără prihană, voinic nenfricat, iar mult mai trziu şi cu greu reuşind să pună preţ pe safe-urile din bancă, să le priceapă ciudatul rost.

    Modelul legionar trebuia ascuns cu orice preţ! Preţ plătit ziariştilor, magistraţilor, istoricilor, politicienilor, ca să mintă cu toţii şi modelul legionar să dispară din inventarul de formule socio-politice inventate de om! Acesta a fost scopul prigoanei duse şi dusă mpotriva legionarilor!

    Fireşte, vorbind de un model legionar, avem n vedere izbnzile şi mplinirile acestuia, rateurile inevitabile, la care te condamnă trăirea istoriei. Oricum, nota dominantă a prestaţiei pe care au avut-o legionarii pe scena istoriei, nu o dau abaterile de la modelul ideal. Mai mult: din fericire, modelul legionar, modelul trăit de mii şi mii de tineri, care au suferit şi au murit rămnnd neclintiţi n credinţa lor legionară, nu are o semnificaţie exclusiv romnească, chiar dacă este de sorginte pur romnească! Acest model nu răspunde unor situaţii politice irepetabile ci se nscrie, deasupra contingenţelor trecătoare, ca un răspuns romnesc n istoria majorăumanităţii. n lupta dintre spiritul cavaleresc şi cel mercantil, dintre Bine şi Rău, dintre Dumnezeu şi Satana. n această luptă legionarii au intrat imaginnd un model de comportament care, n sine, părea a fi irealizabil, utopic, idealism pur, năuc. Prin sacrificiul şi martiriul a mii şi mii de legionari, cei mai mulţi tineri, veritabili Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosnzene, realitatea istorică a putut nregistra şi valida acest model. S-a demonstrat astfel că mii, zeci de mii de fete şi feciori se pot organiza, pot trăi zi de zi, ceas de ceas, după principiile legionare stabilite de Căpitan, principii deduse din Evanghelie şi din tradiţia cea mai pură a voiniciei romneşti. * * * N-am reuşit să impunem n conştiinţa lumii numele lui Constantin Brncoveanu! Lumea a fost atrasă nu de sfinţenia Brncoveanului ci de satanismul lui Dracula n care mulţi din ignoranţi, văd exponentul romnismului.

    Cine nsă scrutează azi cu ochi atent şi cinstit istoria noastră, descoperă cu uimire modelul legionar. Şi sunt tot mai mulţi, pe felurite meridiane, cei ce descoperă astfel o posibilă soluţie la problemele lumii de azi, ale lumii de mine. Huliţi şi prigoniţi din ţara lor, legionarii sunt tot mai preţuiţi n alte ţări, pe alte continente.

    ION COJA


    : - , Russia.ru


    : , Georgia Times


    - -. , russia.ru


    . " ",


    . Russia.Ru


    : . GeorgiaTimes.TV


    . "-"


    vs.: .


    : . Russia.Ru


    4 : . " 24"

    :
    -
    ()

    (-)

    (-)

    ()
    -
    (-)

    ( )

    ()

    ( )

    ()

    ()
    ...